Artistul Folk, Tică Lumânare- poezie dedicată Zilei Naţionale

---

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Țara mea de glorii, țara mea de vis,

Cu păduri și ape, cu locuri de dor,

Cu munți și cu mare, ca în paradis.

Îți doresc și oameni care să te vadă

Și să te cunoască cum eu te cunosc,

Să-ți iubească limba, obiceiuri, flori…

Și să te conducă alți conducători

Care nu te fură, nu te vând la alții,

Care nu-și bat joc de al lor popor,

Care să nu pupe funduri, mâini străine…

Să vrea pentru tine un alt viitor!

Oameni să-ți vorbească limba ta străveche,

Să îți cânte munții, valurile mării,

Nu străină limbă, nu marionete

Ce-și cântă dușmanii chiar și-n imnul țării.

Oameni ce-și iubesc istoria, eroii,

Nu să-i denigreze, să vrea alții noi,

Chiar eroi străini, inventați prin filme

De cei care n-au ei înșiși eroi.

Care fac erou din orice nevolnic

Ce a dat vreun gol sau ori ce-a făcut,

Nu că a murit pentr-un crez, o țară,

Ci că a luat bani și că i-a plăcut.

Oameni în picioare, nu îngenuncheați,

Nu să plece capul până la pământ…

Ci cu pieptu-n față, senini, veseli, mândri,

Cu lumina-n ochi și fruntea în vânt.

Nu îți dorec turma condusă de șmecheri

Pe doi mici și-o bere tot la patru ani,

Care stă prin cârciumi pe-o țuică și-o bere

Și pe ajutoare date de primari.

Doresc să nu-ți plece din țară valori

Să crească venitul unor țări mai mari,

Ca să ne rămână piloși – habarniștii

Ce încarcă scheme pe la bugetari.

Să nu mai trăim chiar în țara noastră

Viețile de slugă doar cu obligații,

În timp ce aleșii dau pentru putere

Drepturi și favoruri celorlalte nații!

Să nu te mai fure, să nu te mai vândă

Îți doresc ca totuși în ceasul din urmă,

Cât mai ai resurse, cât mai ai păduri,

Să se-oprească jaful care te sugrumă.

Cât mai ai putere, cât mai ai un nume,

O identitate, un trecut domnesc,

Să te vadă lumea cât poți fi de mândră…

Dulce Românie, asta ți-o doresc!

---

---