Artistul Folk, Tică Lumânare- poezie omagiu

Tatiana (22 aprilie 2021, la 8 zile dupa „plecarea” tatalui meu)

---

Chiar dacă astăzi mi-i deschisă rana

Și sufletul meu se târăște frânt,

Eu n-am să pot uita de Tatiana

Și vocea ei, ca un sacru descânt.

---

Prietenă în viață și colegă,

Privighetoare peste câmp de folk,

Ai amuțit o lume cu o voce

Până chiar tu ai amuțit … de tot.

---

Și tu … și mama și cu tata

Ați părăsit, pe rând, această lume …

Până și nouă, chiar, ni se va cere plata

Și vom rămâne amintiri postume.

---

Și … Doamne, cum de iei la tine

Pe ei – cei buni, cei dragi, cei înțelepți … pe toți?

Și-aici ne lași cu tot ce nu e bine:

Cu javre, interlopi, fanarioți.

---

Ne mai mirăm că lumea se-nrăiește

Și tot ce e frumos și bun se duce,

Când lumea tot mai mult din jaf trăiește

Și binele îl răstignim pe cruce …

---