Costin D. Nenițescu: Savantul român care a contribuit substanțial la dezvoltarea chimiei organice

Costin D. Nenițescu, născut pe 15 iulie 1902 în București și decedat pe 29 iulie 1970 în Bușteni, a fost un chimist de excepție, recunoscut ca fondator și promotor al unor ramuri inovatoare ale chimiei în România. De-a lungul carierei sale, Nenițescu a contribuit semnificativ la dezvoltarea științei chimice, fiind un membru proeminent al Academiei Române și un mentor pentru numeroși studenți.


Costin D. Nenițescu a crescut într-o familie cu tradiție în domeniul educației și al politicii. Tatăl său, Dimitrie S. Nenițescu, a fost un avocat și politician de renume, ceea ce a influențat profund formarea sa intelectuală. După absolvirea Liceului „Gheorghe Lazăr” din București, Nenițescu a început studiile de chimie la ETH Zürich în 1920, unde a fost inspirat de cursurile unor mari savanți precum Peter Debye și Hermann Staudinger. În 1922, s-a mutat la München, unde a obținut doctoratul sub îndrumarea lui Hans Fischer, realizând o sinteză originală a indolului, o realizare notabilă pentru acea vreme. Întors în România, Nenițescu a devenit profesor la Universitatea din București, unde a predat chimie organică și chimie generală între 1925 și 1935. La doar 26 de ani, a publicat primele ediții ale tratatelor sale de „Chimie organică” și „Chimie generală”, lucrări care au influențat profund educația chimică din România, fiind utilizate de peste 40 de generații de studenți. Aceste tratate au fost recunoscute pentru calitatea lor, având chiar și traduceri în alte limbi.
Nenițescu a fost nu doar un profesor dedicat, ci și un mentor inspirat, capabil să identifice și să încurajeze talentele studenților săi. Stilul său didactic captivant și abordarea logică a chimiei au lăsat o amprentă durabilă asupra celor care l-au avut ca profesor. De asemenea, a fost ales membru al Academiei Române și a primit numeroase distincții internaționale, inclusiv medalia „A.W. von Hofmann”. Activitatea de cercetare a lui Nenițescu a fost la fel de impresionantă ca cea didactică. În anii 1930, el a realizat cercetări fundamentale asupra reacțiilor hidrocarburilor, contribuind la înțelegerea mecanismelor reacțiilor chimice prin intermediari carbocationici. Printre descoperirile sale se numără observația rolului esențial al unui cocatalizator în reacțiile de izomerizare și reacția cicloalchenelor cu cloruri acide, cunoscută astăzi ca „reacția Nenițescu de acilare reductivă”.
Pe parcursul carierei sale, Nenițescu a publicat 262 de articole originale și a obținut 21 de brevete, iar lucrările sale au fost citate de numeroase ori în literatura de specialitate. A fost, de asemenea, cel dintâi om de știință care a aplicat metode fizice în chimia organică în România, având un impact semnificativ asupra dezvoltării acestui domeniu. Moștenirea lui Costin D. Nenițescu este vizibilă nu doar în cercetările sale, ci și în influența pe care a avut-o asupra generațiilor de chimiști români. În onoarea sa, Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii București organizează anual Concursul Național de Chimie „C.D. Nenițescu”, iar Academia Română oferă un premiu anual care îi poartă numele.
Nenițescu a fost un om de știință dedicat, dar și o persoană cu o inimă caldă, care apreciază natura și munții. Deși a avut o relație tensionată cu regimul comunist, contribuțiile sale au fost recunoscute pe plan internațional, iar colegii săi din străinătate l-au apreciat pentru realizările sale remarcabile.
Costin D. Nenițescu a avut o contribuție semnificativă în domeniul chimiei organice, iar lucrările sale au fost esențiale pentru dezvoltarea acestui domeniu în România. Printre principalele sale lucrări se numără:
Tratatul de Chimie Organică – Publicat în mai multe ediții, acest tratat a fost una dintre cele mai importante lucrări de specialitate în limba română, utilizată de generații de studenți.
Tratatul de Chimie Generală – Similar cu tratatul de chimie organică, această lucrare a fost esențială pentru educația chimică în România.
Manualul Inginerului Chimic – O lucrare care a servit ca resursă importantă pentru studenții și profesioniștii din domeniul ingineriei chimice.
Articole de cercetare – Nenițescu a publicat 262 de articole originale în reviste de specialitate, abordând subiecte precum reacțiile hidrocarburilor, mecanismele reacțiilor chimice prin intermediari carbocationici și aplicațiile metodelor fizice în chimia organică.
Brevete – A obținut 21 de brevete, care reflectă inovațiile sale în chimie.
Lucrări despre reacțiile catalizate de clorura de aluminiu – Aceste lucrări au adus contribuții fundamentale în înțelegerea reacțiilor chimice și au fost recunoscute pe plan internațional.Aceste lucrări au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării chimiei organice și au consolidat reputația lui Nenițescu ca un savant de frunte în acest domeniu.
Conflictul cu regimul comunist
Relația dintre Costin D. Nenițescu și regimul comunist a fost marcată de tensiuni și conflicte, în special din cauza ambițiilor politice și a dorinței Elenei Ceauşescu de a-și îmbunătăți cunoștințele în domeniul chimiei. Elena Ceaușescu, soția dictatorului Nicolae Ceaușescu, a avut un interes deosebit pentru știință, în special pentru chimie, și a dorit să fie percepută ca o expertă în acest domeniu. În această context, Nenițescu, un chimist de renume și un critic al regimului comunist, a fost solicitat să colaboreze cu Elena Ceaușescu pentru a-i oferi instruire și cunoștințe în chimie. Netitescu a fost un susținător al valorilor științifice autentice și a refuzat să participe la activități care ar fi putut să fie folosite în scopuri de propagandă. Drept urmare, securitatea comunistă i-a inventat lui Neniţescu o presupusă orientare homosexuală ca să îi distrugă notorietatea.
Savantul Costin D. Nenițescu a reușit să construiască un nucleu de excelență în știință și educație, lăsând o moștenire durabilă pentru viitoarele generații de chimiști.
Surse de referinţă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Costin_D._Neni%C8%9Bescu