”Eda Raims: STARE DE NEOM-versuri”

Se minte-n șoapte și se minte-n Iubire …
se minte-n nașteri și în starea de rut,
se minte-n sânge și în alcătuire …
a minți-i primul și un ultim sărut!
Se minte absurd și nu-i o întâmplare …
decis și atent, și mârșav, inuman,
cursiv și precis, și în răni, și-n trădare …
minciuna-i un fleac, nu mai e un dușman!
Se minte-n șoapte, fără pic de rușine,
se minte absurd, într-un ritm infernal,
se minte constant, ca o stare de bine,
se minte-n urlet … a minți e fatal!
Se minte constant și se minte și-n vise …
se minte-n ființă și-n verbul „a fi”,
se minte-n moarte până în manuscrise …
a minți e doar un altfel de-a muri!
Se minte-n urlet și deloc nu mai doare …
în funcții, -n religii, în neam, în cuvânt,
în lacrimă, -n artă și între popoare …
minciuna-i o scuză ce-ngropă-un Pământ!