Enceladus- unul dintre cei mai interesanți sateliți din Sistemul Solar

Descoperit de către astronomul Wiliam Herschel în luna august a anului 1789 satelitul planetei Saturn, Enceladus, este unul dintre cele mai strălucitoare corpuri cerești din sistemul solar datorită luminii reflectorizante aflată suprafața sa acoperită cu gheață. Enceladus este un corp ceresc de mici dimensiuni având un diametru de doar 500 de km, fiind cel de al șaselea satelit ca mărime și masă dintre toți sateliții lui Saturn. În ciuda dimensiunii sale mici, Enceladus are o geologie activă, mai ales în partea polului sud, datorată crio-vulcanilor care erup aruncând la distanța de 2189 km în spațiu jeturi din vapori de apă, amoniac, cristale de gheață, clorură de sodiu și hidrogen molecular. Cantitatea acestor materiale expulzate în afară, poate ajunge le 250 de kg. Conform cercetărilor înterprinse de oamenii de știință de la NASA s-a descoperit prezența unui ocean lichid sub suprafața înghețată a satelitului, astfel se explică și activitatea sa hidrotermală. Parcursul orbital al satelitului se modifică de la o distanță de 238.000 km la 180.000 km, efectuând o rotație în jurul planetei Saturn odată la 32.9 de ore. Fiind poziționat în partea interioară a planetei Saturn, Enceladus prezintă aceeași rezonanță orbitală cu sateliții Dione, Tethis și Mymas. Din această excentricitate orbitală care exercită o presiune forțată asupra satelitului se produce o sursă de încălzire mareică, o altă sursă de încălzire este cea a energiei radiante rezultată din dezintegrarea izotopilor radioactivi în timp îndelungat.
Forțele mareice și cele radioactive mențin în stare lichidă oceanul subteran. Datorită forței de atracție exercitate, Enceladus alimentează cu material cosmic unul dintre inelele inferioare a lui Saturn făcându-l să își lărgească diametrul tot mai mult. În anul 1981 sonda Voyager 2 a putut observa și fotografia îndeaproape suprafața satelitului care prezintă cinci tipuri de relief formate din porțiuni cu cratere, teren neted, teren crestat, fisuri liniare și escarpe. Datorită activității crio-vulcanice, suprafața satelitului se reînoiește. Forța gravitațională exercitată de câmpul magnetic al planetei Saturn acționează deformând formele de relief de la suprafața satelitului reducându-le în mărime sau chiar extinzându-le. Enceladus are două zone de câmpie netedă extinsă: Sarandib Planitia și Diyar Planitia. În ceea ce privește compoziția, Enceladus este format din gheață în cea mai mare proporție, însă se estimează că nucleul este format din rocă. Satelitul Enceladus prezint o caracteristică numită metanogeneză care s-a aflat la baza formării vieții pe pământ. În ceea ce privește prezența unei atmosfere susținute pe Enceladus, acest lucru este aproape imposibil datorită dimensiunii sale mici, totuși în urma activității crio-vulcanice se formează un strat atmosferic foarte subțire. Enceladus rămâne în continuare unul dintre cei mai interesanți sateliți de studiat ai sistemului nostru solar.
Sursă de referință: https://ro.frwiki.wiki/wiki/Encelade_(lune)
Autor-Andreea Arsene