Fragmente din publicistica lui Mihai Eminescu(I)

„Mãsura civilizaţiei unui popor în ziua de azi este o limbã sonorã şi aptã de a exprima prin sunete,
noţiuni, prin accent logic, cugete, prin accent etic, sentimente. Modul de a înşira în fraze noţiune
dupã noţiune, o caracteristicã mai abstractã ori mai concretã a noţiunilor în sine, toate astea, dacã limba
e sã fie naţionalã, sunt ale limbii, cãci de nu va fi aşa, e prea lesne ca un om sã vor beascã nemţeşte, de exemplu, cu material de lexic unguresc. Afarã de aceea, civilizaţia unui popor constã cu deosebire în dezvoltarea acelor aplecãri umane care sunt necesare tuturor oamenilor, fie aceştia mari ori mici, sãraci ori bogaţi, acelor principii care trebuie sã constituie fundamentul, directiva a toatã viaţa şi a toatã activitatea omeneascã. Cu cât aceste cunoştinţe şi principii care sã le fie tuturor comune sunt mai dezvoltate, cu atâta poporul respectiv e mai

Textele au fost selectate din:
Clasicii români, comentaþi sub îngrijirea domnului Nicolae
Cartojan, profesor universitar.
Mihai Eminescu, Scrieri politice, ediþia a III-a, comentate de
Dumitru Murãraºu, doctor în litere, Editura Scrisul românesc,
Craiova (fãrã an).

civilizat. Cãci clasa inteligentã numai nu constituie civilizaţia, care este şi trebuie sã fie comunã tuturor
pãturilor populaţiei. Sunt popoare ce posedã o respectabilã inteligenţã înaltã, fãrã ideea de a fi
civilizate; sunt altele care, fãrã inteligenţã înaltã, întrunesc toate condiţiile civilizaţiei. Ştiinţele (afarã
de ceea ce e domeniu public) trebuie sã prezinte lucrãri proprii ale naşiunii, prin care ea ar fi
contribuit la luminarea şi înaintarea omenirii; artele şi literatura frumoasã trebuie sã fie oglinzi de aur ale
realitãţii în care se mişcã poporul, o coardã nouã, originalã, proprie pe scena cea mare a lumii.
Legislaţia trebuie sã fie aplicarea celei mai înaintate idei de drept, pusã în raport cu trebuinţele
poporului, astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege sã nu contrazicã spiritul
acelora. Industria trebuie sã fie a naţiunii aceleia şi trebuie pãzitã de concurenţã, iar purtãtorul ei,
comerţul, sã o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrãneşte pe industriaº şi îmbracã pe agricultor,
trebuie asemenea sã fie în mâinile aceleaşi naţiuni. Declarãm a înţelege, deşi nu concedem2 ca cineva sã
fie aservit vreunei naşiuni viguroase ce te supune cu puterea brutã, ori alteia, ce te orbeşte cu lustrul
civilizaţiei sale. Dar sã fim servitorii… cui?”
(Echilibrul, p. 85-86)

„Dacã privim fierberea vieţii noastre publice, putem vedea lesne cã liniştea perpetuã din generaţia
ce este azi la ordinea zilei, dar şi problemele ei, atât din viaţa politicã, cât şi din cea spiritualã, nu-şi au
cauza în interese personale (precum o susţin unii), ci mai mult, în profunda sciziune dintre direcţiile pe
care au apucat unii pe de o parte, alţii pe de alta. Adãugând pe lângã acestea un caracter cam
vehement, precum e acel al rasei noastre, ne putem lesne explica de ce simple divergenţe în pãreri se
schimbã în neîncredere şi în acuzãri de intenţii subversive.
Rãul cel mare nu e cã o asemenea stare de lucruri existã, ci cã se perpetueazã şi se moşteneşte,
şi dacã generaţia ce creşte azi ar aduce cu sine o moştenire atât de tristã, nu ne îndoim cã printr-o
consecinţã neapãratã ºi mereu în creştere, antitezele ar deveni mai mari şi mai neîmpãcate.
Însã generaţia ce creşte are şi ea datorii de împlinit, precum le are fiecare generaţie ce se
înţelege pe sine însãşi, şi e lesne de presupus cã membrii ei, îndatã ce au cunoscut rãul, au cugetat şi
la remedii contra lui”. (Notiþã asupra proiectatei întruniri
la mormântul lui Ştefan cel Mare la Putna, p. 98-99)

SURSA PRINCIPALĂ DIN CARE A FOST PRELUAT TEXTUL: file:///C:/Users/Yvonne/Downloads/123933853-FRAGMENTE-DIN-PUBLICISTICA-LUI-MIHAI-EMINESCU.pdf