Ienăchiță Văcărescu: Biografia unuia dintre cei mai importanţi scriitori români din perioada iluministă

Ienăchiță Văcărescu, născut în anul 1740, a fost un important poet, filolog și istoric din Țara Românească, provenind dintr-o familie boierească de tradiție. Activitatea sa literară și științifică se înscrie în contextul iluminismului, mișcare care a promovat rațiunea și cunoașterea. Văcărescu a fost un susținător fervent al utilizării limbii române în scrierile culturale, având un impact semnificativ asupra dezvoltării limbii literare românești.Un om de o vastă erudiție, Ienăchiță Văcărescu a stăpânit mai multe limbi, printre care se numără slava veche, greaca (atât veche, cât și modernă), turca, araba, persana, franceza, germana și italiana. Această poliglotie i-a permis să acceseze o gamă largă de cunoștințe și să interacționeze cu diverse culturi.


Pe lângă activitatea sa literară, Văcărescu a ocupat funcții importante în administrația domnească și a fost implicat în misiuni diplomatice. În calitate de istoric, a manifestat o afinitate pentru cultura otomană, iar lucrarea sa „Istorie a prea puternicilor împărați otomani” a fost publicată postum, în 1863, fiind considerată a doua istorie a Imperiului Otoman scrisă de un român, după cea a lui Dimitrie Cantemir.Una dintre contribuțiile sale remarcabile la literatura română este prima gramatică românească tipărită, apărută în 1787. Această lucrare nu doar că detaliază regulile gramaticale, dar include și un capitol dedicat prozodiei, având un impact semnificativ asupra dezvoltării studiilor de versificație în limba română. Văcărescu a reușit să definească poezia într-un mod care a rezistat timp de opt decenii, afirmând că aceasta constă în „cugetele frumoase, cu poetice faceri”.
În ceea ce privește opera sa poetică, Văcărescu a scris versuri ocazionale și poezii de dragoste, caracterizate printr-un stil neoanacreontic, dar și prin influențe folclorice. Poeziile sale, deși uneori manieriste, sunt adesea pline de umor și gingășie, reușind să capteze dilemele sufletești ale eului liric. Un exemplu elocvent este poezia „Într-o grădină”, care explorează teme de dragoste și incertitudine.
Ienăchiță Văcărescu a construit un conac la Băneasa, din care astăzi mai există doar Biserica „Sf. Nicolae”. A decedat în 1797, lăsând în urmă o moștenire culturală valoroasă, fiind îngropat în Cimitirul Bellu din București.
Surse de referință: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Ien%C4%83chi%C8%9B%C4%83_V%C4%83c%C4%83rescu