***Editie online: Anul nr. III

februarie 6, 2025

Interviu cu celebrul fotograf, artist vizual și director de imagine român-Alex Gâlmeanu

Alex Gâlmeanu (n. 29 octombrie 1978, București, România) este un fotograf, artist vizual și director de imagine român, specializat în fotografie editorială, publicitară, de modă sau experimentală. Este cunoscut pentru realizarea a numeroase portrete fotografice reprezentând personalități din România, colaborări cu publicații naționale și internaționale, precum și pentru realizarea de campanii publicitare naționale și internaționale a unor brand-uri consacrate. Gâlmeanu mai este cunoscut și pentru un număr de proiecte personale printre care seriile fotografice „People I Know” și „Anastasia”, precum și pentru proiectul „Muzeul de Fotografie”.( sursa wikipedia)


Cum a început călătoria ta în lumea fotografiei și cum ai ajuns să lucrezi cu trustul de presă Ringier?
Alex Gâlmeanu: Călătoria mea în lumea fotografiei a început de mic copil, în sensul că părinții mei se ocupau întrun fel sau altul de domeniul “imaginii”, tata fiind regizor de film documentar și fratele meu, director de imagine în cadrul unor posturi de televiziune. Am avut acasă, de exemplu, un laborator foto complet echipat. A fost nevoie doar să mă apuc de această meserie, de această pasiune. Îmi doream să îmi vad fotografiile publicate în reviste, așa am început să lucrez cu trustul de presă Ringier. Această editură nu a fost prima cu care am colaborat, dar a fost cea care mi-a arătat cum arată presa profesionistă.


Care au fost principalele tale responsabilități și proiecte în timpul colaborării cu trustul de presă Ringier?
Alex Gâlmeanu: Principalele responsabilități la Ringier au fost, evident, cele fotografice. Lucram pentru patru sau cinci publicații editate de către această entitate. Am realizat fotografii de copertă, editoriale de modă, diverse alte materiale editoriale, fotografii pentru interviuri sau diverse ilustrații necesare materialelor produse de către redacție. Fotografiam aproape tot ce era necesar pentru aceste reviste. Îmi aduc aminte, cu plăcere, de numeroase sedințe foto de copertă, de multe editoriale de modă realizate în studio sau în diverse locații din București sau țară. Îmi aduc aminte de interviuri cu actori fabuloși și de întâlniri cu personalități marcante.
Ce te-a determinat să îți deschizi propriul studio foto și companie în 2002 și cum a evoluat colaborarea ta cu alte trusturi de presă și publicații?


Alex Gâlmeanu: Mi-am deschis propriul studio din dorința de a lucra cu întreaga piață de fotografie, de a avea acces la cât mai multe oportunități. Evident, acesta a fost și motivul pentru care mi-am înființat compania, pentru a avea contracte cu cât mai multe entități și pentru a realiza o tranziție de la statutul de angajat în cadrul unui trust de presă la cel de freelancer. Mi-am dorit să încerc să acopăr o zonă cât mai mare din industrie, iar aceștia au fost pașii logici.
Cum ai reușit să îți extinzi colaborările și către piața de publicitate, lucrând cu agenții de publicitate locale și internaționale?
Alex Gâlmeanu: Așa cum menționam mai sus, extinderea către piața de publicitate a venit pe o cale naturală. Dorința asta de extindere a fost unul dintre motivele pentru care am devenit freelancer, pentru care mi-am deschis studioul și compania. Nu știu exact cum am reușit, cu siguranță nu am avut o rețetă anume. Pur și simplu am legat conexiunile și informațiile pe care le aveam, am profitat de ocazii și de oportunități și am încercat să îmi fac treaba cât mai bine. De altfel, e o abordare pe care o folosesc și astăzi, adică lucrurile nu s-au schimbat semnificativ. Întotdeauna e nevoie de new business, de noi clienți, de identificarea oportunităților actuale în piața de fotografie.”
Poți să ne povestești mai multe despre proiectul Anastasia pe care l-ai inițiat în 2003?

Alex Gâlmeanu: Proiectul Anastasia îmi este unul foarte drag, lucru clar având în vedere că îl derulez de atâția ani. Am convenit cu Anastasia să revină în studioul meu în fiecare octombrie, moment în care o fotografiez. Am început seria în 2003 și o continuăm și astăzi. Adunăm împreună aceste portrete anuale, din dorința de a documenta trecerea timpului, ale efectelor produse de către acesta. Anastasia evoluează de la copil la femeie, iar eu îi documentez evoluția cu ajutorul aparatului de fotografiat. Este un proiect despre timp și despre toate conotațiile umane legate de trecerea lui.
Cum a evoluat proiectul Muzeul de Fotografie pe care l-ai curatoriat și care este viziunea ta în spatele acestui proiect?

Alex Gâlmeanu: Cred că România are nevoie de un muzeu de fotografie. Istoria fotografiei românești este foarte amplă și a început la scurt timp după inventarea fotografiei la nivel mondial. Sunt convins că există foarte multă istorie fotografică românească și un astfel de muzeu este necesar. Așa a luat naștere proiectul Muzeul de Fotografie și acesta este motivul pentru care îl continui, pentru căsimt că este o instituție obligatorie. Sigur, nu există pretenții academice, e mai degrabă un semnal de alarmă, un mic bulgăre pe care sper să îl rostogolesc spre ceva mai mare și mai important. Deocamdată colecționez fotografii, adun povești despre fotografie pe care încerc să le aduc în fața unui public cât mai larg.

Fotografii preluate de pe: https://www.google.com/search?sxsrf=AB5stBg4CUX-9UY2rQ4MVaOjcM5aJFS80Q:1690983681474&q=alex+g%C3%A2lmeanu&tbm=isch&source=lnms&sa=X&ved=2ahUKEwjc0p6Njb6AAxUx8bsIHSKkCbsQ0pQJegQIDBAB&biw=1366&bih=651&dpr=1

Ce te-a inspirat să expui seria „Ma Roumanie” în Franța și cum a fost primită acolo?
Alex Gâlmeanu: Această serie a fost expusă la inițiativa Institutului Cultural Român din Franța și, din punctul meu de vedere, a fost foarte bine primită. De fiecare dată am avut discuții interesante la vernisaj și am întâlnit oameni minunați. Pentru un fotograf tânăr ca mine, așa cum mă aflam în acea perioadă, a reprezentat cu siguranță un moment important în cariera. A fost o expoziție care a circulat în Franța și care, într-un fel sau altul, sper eu că a ajutat la promovarea României peste hotare.

Poți să ne povestești mai multe despre expoziția ta personală „People I Know” și despre impactul pe care l-a avut în cariera ta?
Alex Gâlmeanu: Expoziția „People I Know” a fost prima mea expoziție personală, prima dată când am expus fotografie de unul singur. Îmi aduc aminte și acum de emoțiile pe care le-am avut cu ocazia vernisajului de la Muzeul Național de Artă Contemporană, acolo unde seria “People I Know” a fost expusă prima dată.

Evenimentul, cu siguranță, a reprezentat un impuls important în cariera mea. Probabil că multe trusturi de presă, agenții de publicitate sau iubitori de artă m-au identificat ca fiind un posibil fotograf de portret imediat după apariția acestei expoziții. Cred că, într-un fel sau altul, seria de fotografii a consolidat faptul că îmi doream și urmăream o carieră de fotograf de portret.
Cum ai reușit să colaborezi cu reviste prestigioase precum Esquire, Men’s Health și Marie Claire? Ce te-a atras în aceste colaborări și care au fost cele mai memorabile proiecte pe care le-ai realizat pentru aceste publicații?
Alex Gâlmeanu: Așa cum ți-am spus mai sus, îmi doream să colaborez cu reviste, îmi doream să îmi văd fotografiile publicate. La începutul carierei mele, sau, mai exact, pentru o parte importantă a carierei mele, revistele au reprezentat un soi de piatră de temelie. Exista această necesitate de a publica imagini, ca un punct important și ca o validare a carierei oricărui fotograf. Am ajuns să colaborez cu reviste prestigioase, pentru că îmi doream să realizez fotografie de performanță. Îmi doream să identific locuri unde fotografia este prețuită și apreciată, iar titlurile publicațiilor menționate de tine reprezentau, la vremea respectivă, entități care îndeplineau criteriile pe care le căutam eu. Voiam să lucrez cu publicații care respectă fotografia, pentru care imaginea reprezintă un element constitutiv și important în contextul publicării. Momentele memorabile au fost foarte multe, atât de multe încât mi-ar fi greu să le enumăr într-un răspuns sau într-un interviu. Țin minte că, până la urmă, colaborând cu aceste reviste, n-am simțit niciodată că sunt implicat într-un job, ci mai degrabă că îmi continui pasiunea. Colaborările cu piața de reviste, în întregime, reprezintăpentru mine momentul memorabil.
Ai fost implicat în proiecte sociale și în realizarea de fotografii pentru afișele unor producții cinematografice.Cum a fost experiența ta în aceste domenii și care au fost cele mai semnificative proiecte în care ai fost implicat?
Alex Gâlmeanu: Evident, proiectele sociale sunt total diferite în abordare față de proiectele cinematografice. Nu există termen de comparație între unele și altele, și nici măcar nu pornesc de la același fundament. Proiectele sociale reprezintă un fel de, să zicem, datorie umană pe care orice creator, nu doar de fotografie, ar trebui să o aibă față de societate. Sigur, există o pasiune în fotografie, este important să existe și un business, dar cred că este important și cum ajuți pe cei din jur, cum faci ca pasiunea ta să fie utilă din punct de vedere cultural, social, uman. La lucrurile acestea m-am gândit de fiecare dată când m-am implicat în proiecte sociale: cum pot să ajut, cum pot să schimb viața în bine a unor oameni din jurul meu.

În ceea ce privește proiectele cinematografice, acestea sunt foarte importante în cariera oricărui creator de imagine, având în vedere că sunt proiecte vizibile și complexe. Am fost implicat atât în realizarea unor fotografii de poster pentru producții cinematografice realizate de Netflix sau Canal Plus, dar am fost implicat și în crearea imaginii pentru filme documentare care au câștigat premii prestigioase, de exemplu “Spioni de ocazie” în regia Oanei Giurgiu, care a câștigat “premiul pentru cel mai bun film documentar”, în cadrul galei Gopo din 2023
Interviu realizat de Manuela Dan


kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate