Mihail Rujoiu-poem de suflet

---

În gândul meu

M-am împăcat cu gândul că vei pleca departe,

Să-ţi construieşti destinul cu sufletu-mpăcat

Lăsând în urmă vraja privirii care coase,

Un suflet rupt de dor şi adânc prea sfâşiat.

Am strâns în ochi doar praf pierdut în paşii grei

Tot rătăcind prin stele pe cerul fără nori,

Şi am simţit un fulger atât de adânc înfipt

Căci m-au trecut şi ape şi mulţi prea reci fiori.

Vedeam doar umbre dese ce tot dansau de zor

În jurul unui foc înalt şi fără de culoare,

Simţeam miros de piele ce sfârâia pe jar

Şi liniştea strivită în prea multă uitare.

Am prins de mână roata care stătea pe loc

Şi i-am dat drumul vieţii prea repede la vale,

Şi tot privind la ea am tresărit ca vântul

Când chipul tău senin mi-a apărut în cale.

De atâta bucurie am strâns în braţe cerul

Şi ţie ţi-am dat luna şi stelele curate

Lăsând în urmă vraja privirii care coase

Şi gândul meu cel negru că vei pleca departe.

AUTOR MIHAIL RUJOIU

DIN CARTEA:LACRIMI ŞI FLORI

---