” Savantul Gheorghe Marinescu și extraordinara sa contribuție în domeniul neurologiei”

Gheorghe Marinescu s-a născut la 28 februarie 1863 în București și a devenit un medic neurolog român de renume mondial. După absolvirea Seminarului Central în 1882, s-a înscris la Facultatea de Medicină din București, unde a avut sprijinul lui Victor Babeș, în laboratorul căruia a început să lucreze ca preparator. În 1889, a plecat la Paris pentru a-și continua studiile în clinica de maladii ale sistemului nervos din spitalul Salpetrière, condusă de Jean-Martin Charcot. Aici a avut ocazia să cunoască personalități de marcă precum Pierre Marie, Joseph Babinski și Fulgence Raymond. Ulterior, a efectuat călătorii de studii în Germania, Anglia, Belgia și Italia.
În 1897, Marinescu a susținut teza de doctorat la Facultatea de Medicină din Paris cu titlul „Mâna suculentă în siringomielie”. Revenit în țară, a devenit șef al serviciului de boli nervoase la spitalul Pantelimon și, un an mai târziu, a fost numit profesor la clinica bolilor nervoase a Facultății de Medicină din București. În 1898, împreună cu operatorul Constantin M. Popescu, a realizat primul film științific din lume, intitulat „Tulburările mersului în hemiplegia organică”.

Marinescu a menținut legături strânse cu foștii săi colegi din Paris, iar majoritatea publicațiilor sale au apărut în limba franceză. Împreună cu patologul francez Paul Oscar Blocq, a publicat un atlas cu aspectele anatomopatologice ale maladiilor sistemului nervos central. În 1906, a devenit membru al Academiei Române și a ținut discursul de recepție intitulat „Progresele și tendințele medicinei moderne”. În 1909, la Paris, a publicat monografia „La Cellule Nerveuse”, cu o prefață elogioasă a renumitului histolog spaniol Santiago Ramón y Cajal.
Marinescu a fost recunoscut și apreciat în cercurile științifice internaționale, fiind ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris în 1912. În 1919, clinica de boli nervoase s-a mutat la Spitalul Colentina, unde Marinescu a lucrat timp de 41 de ani și a format o echipă de colaboratori valoroși, care au constituit nucleul Școlii Românești de Neurologie.
Acesta a desfășurat cercetări pe teme variate, iar rezultatele sale au fost publicate în numeroase lucrări și articole. Marinescu a fost unul dintre primii medici din lume care a aplicat metode histochimice și electrofiziologice în domeniul neurologiei. De asemenea, a fost un profesor foarte apreciat, aducând mereu idei noi și dezvoltând ipoteze de perspectivă în prelegerile sale.
La 15 mai 1938, Gheorghe Marinescu a încetat din viață în București, lăsând în urmă o moștenire impresionantă în domeniul neurologiei. A fost un pionier al neurologiei românești și a adus contribuții semnificative în înțelegerea unor fenomene neurologice complexe.
Gheorghe Marinescu a avut o contribuție semnificativă în domeniul neurologiei prin aplicarea metodelor histochimice și electrofiziologice în cercetarea științifică. El a fost printre primii medici din lume care au utilizat aceste metode în studiul sistemului nervos, aducând contribuții originale în înțelegerea unor fenomene neurologice complexe. De asemenea, Marinescu a fost un pionier în utilizarea cinematografiei în studiul bolilor nervoase, realizând primul film științific din lume intitulat „Tulburările mersului în hemiplegia organică”. Prin cercetările sale, Marinescu a adus noi perspective asupra troficității reflexe, cromatolizei, neuronofagiei și degenerescenței retrograde ca urmare a secțiunii axonilor. Astfel, contribuția sa a avut un impact semnificativ în avansarea cunoștințelor în domeniul neurologiei și a fost recunoscută la nivel internațional.
Sursa de informare: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Marinescu