Scriitori reprezentativi ai literaturii române: Camil Petrescu

Camil Petrescu a făcut parte din generația scriitorilor care s-au afirmat în perioada interbelică, el vede lumina zilei în data de 22 aprilie 1894 la București. Tatăl lui Camil, care avea avea același nume, a murit înainte ca el să se nască, iar mama sa Ana Cheler a decedat după venirea lui pe lume. Rămas orfan el a fost dat în grija familiei subcomisarului de poliție Tudor Popescu care locuia în Mahalaua Moșilor, fiind crescut de o doică. La terminarea gimnaziului optează pentru continuarea studiilor în incinta aceluiași colegiu, Sfântul Sava, iar după absolvire se înscrie la Liceul Gheorghe Lazăr. Se înscrie la cursurile Facultății de Filozofie din cadrul Universității din București în anul 1913, după ce obține o bursă de studii. În fața unei comisii prezidate de însuși reputatul profesor de filosofie Petre Paul Negulescu trece examenul de licență cu brio, obținând calificativul Magna cum laude. La scurt timp devine profesor la un liceu din Timișoara. Devine doctor în filosofie alegând să expună o teză care aborda domeniul teatral, lucrarea s-a numit:,, Modalitatea estetică a teatrului”. Sub coordonarea profesorului Nicolae Bagdasar, Camil Petrescu publică o lucrare numită Istoria filosofiei care dezbătea fenomenologia în opera lui Husserl. Debutează cu pseudonimul Raul D. în anul 1914 printre paginile Revistei Facla cu un articol numit Femeile și fetele de azi. Experiența dramatică trăit în primul război mondial la care a luat parte ca ofițer îi oferă inspirația de a scrie romanul: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

În timpul războiului, scriitorul este rănit grav încât își pierde auzul la una dintre urechi, aceasta afecțiune îl va marca toată viața. Pentru un timp a participat la un stagiu de asistență medicală într-un spital militar. În 1916 cade prizonier la inamici, reușind să scape în cele din urmă. Devine participant activ încă din 1920, la ședințele Cenaclului Sburătorul, aflat sub îndrumarea lui Eugen Lovinescu, astfel el publică poezii la revista Omonimă. Camil Petrescu l-a avut ca model pe gazetarul Nicolae Dumitru Cocea, cunoscut ca având simpatii de stânga, cel care îl va inspira să scrie piesa de teatru Jocul Ielelor, N. D. Cocea era prototipul lui Gelu Ruscanu. În 1923 a ieșit de sub tipar volumul de versuri: Ciclul morții, iar 10 ani mai târziu apare cel mai valoroasă scriere a sa, romanul Patul lui Procust, care s-a dovedit un punct de reper important în literatura modernistă europeană.
Timp de doar 10 luni, în anul 1939, a deținut funcția de Director al Teatrului Național din București. Este ales membru al Academiei Române în anul 1947. Camil Petrescu s-a stins din viață la data de 14 mai 1957, înainte ca să termine romanul dedicat revoluționarului Nicolae Bălcescu: Un om între oameni.
Opera scriitorului are o multitudine de repere și puncte de referință care sugerează o puternică înclinație spre stilul literar autentic. Autenticitatea autorului a survenit din realitatea propriei sale conștiințe și a fondului psihologic, după cum el însuși a mărturisit.


Opera literară a lui Camil Petrescu:
Romane
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
Patul lui Procust (1933)
Un om între oameni (1953 – 1957
Nuvele
Turnul de fildeș (1950)
Moartea pescărușului (1950)
Mănușile (1950)
Cei care plătesc cu viața (1950)
Un episod… (1957)
Poezie
Versuri. Ideea. Ciclul morții (1923)
Un luminiș pentru Kicsikem (1925)
Transcendentalia (1931),
Din versurile lui Ladima (1932)
Dramaturgie
Jocul ielelor (1918)
Act venețian (1918-1946)
Suflete tari (1921)
Danton (1924-1925)
Mioara (1926)
Mitică Popescu (1925-1926)
Dona Diana, comedie în gustul Renașterii în zece tablouri după Moreto (1938)
Iată femeia pe care o iubesc (1943)
Prof. dr. Omu vindecă de dragoste (1946)
Bălcescu (1948)
Caragiale în vremea lui (1955)
Autor: Andreea Arsene
Sursă de referință: https://ro.scribd.com/document/146318953/Camil-Petrescu.