***Editie online: Anul nr. III

februarie 6, 2025

Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Bogdan Pietriceicu-Hașdeu

Bogdan Pietriceicu Hașdeu este considerat unul din cei mai importanți scriitori din literatura românească. Scriitorul și filozoful Bogdan Pietriceicu Hașdeu s-a născut cu numele Tadeu Hașdeu la data de 26 februarie 1838 în Basarabia , raionul Hotin, localitatea Cărstinești, ca fiu al cărturarului Alexandru Hașdeu descendent al familiei boierești Hașdeu și al Elisabetei Dauszka, o femeie cu origini nobile lituaniene.


Urmează studiile primare îndrumat de tatăl său, care îi este mentor și de la care învață pasiunea pentru limbi străine. Studiile gimnaziale le urmează la Școlile din Camenița, Vinija și Aovno în Polonia, unde părintele său era dascăl. Studiile liceale le urmează la Liceul Regional din Chișinău, apoi în vara anului 1852, timp de doi ani, frecventează Facultatea de Drept a Universității din Harhov și paralel cu aceasta a urmat și cursuri de istorie și filologie. În cadrul Facultății de Drept se implică în activități literare, științifice și istorice. Înființează un cerc literar și scrie o lucrare despre mitologia dacilor. În anul 1854 se înrolează în armata rusă ca soldat, iar după trei ani în 1857 dezertează și se stabilește la Iași, unde refuză recunoașterea pașaportului rusesc, atrăgând atenția autorităților rusești, care îl condamnă, în lipsă, la exil în Siberia și totodată îl deposedează de proprietățile lăsate moștenire de rudele sale. În 1858 este destituit din funcția de judecător la Cahul, după ce refuză să i se subordoneze în totalitate caimacanului Nicolae Vogoride, cel care îl numise în funcție. În același an colaborează cu publicațiile naționaliste Zimbrul și Vulturul, apoi înființează propria lui revistă unionistă numită ”România,, și editează primele două numere, după care, în anul următor 1859 continuă publicarea altor numere. Reușește să aducă din Basarabia la Iași, impresionanta bibliotecă care aparținut tatălui său, luând decizia de a dona 4000 de volume Bibliotecii Școalelor din Iași, la care este numit în funcția de custode. În 1860 lucrează la editarea Foiței de istorie și literatură în care publică lucrări de cercetare istorică ”Despre originea poporului român”. Autoritățile ruse fac presiune pentru extrădarea lui Hașdeu, însă acesta primește protecție politică. În anul 1861 începe colaborarea cu o serie de publicații „Tribuna română”, „Dacia”, „Trecutul”. În 1862 înființează revista ”Lumina” în paginile căreia publică nuvela ”Duduca Mamuca” care îi atrage critica opiniei publice, iar pentru a doua oară este destituit din funcția de profesor la Gimnaziul Central și din postul de bibliotecar. I se intentează un proces foarte mediatizat, acuzat fiind de imoralitate, proces din care iese achitat în urma unei pledoarii proprii, foarte convingătoare. Din 1863 se stabilește la București. După un an înființează în luna noiembrie revista de atitudine umoristică și critică numită Aghiuță. Publică lucrarea ”Luca Stroici”, părintele filologiei române” în pagina „Foiletonul Buciumului”. după care tipărește lucrarea. Leagă o relație de colaborare cu istoricul bulgar G.S. Rakowski împreună cu care scoate la rampă ziarul politic Viitorul. Publică scrierile ”Micuța” și forma refăcută a nuvelei ”Duduca Mumuca”, redenumită ”Trei zile si trei nopți din viata unui student”, în paginile publicației Aghiuță, după care le tipărește. Între lunile iunie și agust 1864 publică în „Foiletonul Buciumului” prima versiune a întâiului roman istoric românesc numit ”Ursita”. Tot în luna august preia sarcina dată de Ministerul Instrucțiunii de a edita Arhiva Istorică pe care o va tipări în patru volume, alcătuite din documente cu referire la trecutul istoric al românilor. Ateneul Român devine locul în care Hașdeu susține numeroase conferințe istorice, literare și de dramaturgie europeană. Scrie și tipărește colecția „Oamenii mari ai Romaniei” după o documentație riguroasă, lipsită de precedent în care sunt incluse monografiile istorice: lon Voda cel Cumplit: aventurile, domnia, rezbelele, moartea lui; rolul sau in istoria universală și în viața poporului român. După ce prim ministrul Kogălniceanu dispune suspendarea activității revistei Aghiuță, istoricul și filologul Hașdeu, înființează o altă publicație( februarie-iunie) în 1866, care urmează același șablon, numită „Satyrul”. Cu toate că a susținut debarcarea lui Cuza de la putere și era încântat de venirea la domnie a principelui Carol I de Hohenzollern, Hașdeu și-a schimbat atitudinea și s-a întors împotriva acestuia. Continuă să scrie o serie de articole unioniste care veneau în sprijinul dezideratului unirii Regatului României cu Transilvania. Susține cursuri publice la Ateneul Român din luna octombrie cu lucrarea ”Istoria dreptului constituțional al românilor”. În 1867 îi apare tipărit volumul ”Drama istorică” în cinci acte”, in versuri, anterior creația îi este publicată în ziarul Perseverența, apoi este interpretată ca piesă de teatru de către o trupă condusă de actorul și regizorul Mihail Pascaly. În 1867 devine membru al Societății „Transilvania”, apoi în luna decembrie este ales în funcția de deputat în Colegiul din Bolgrad, sudul Basarabiei. Publică în Foiletonul Ziarului Românul manifestul politico-istoric: ”Istoria toleranței in România”, după care îl tipărește. Îi este publicată piesa ”Rosana,, în revista Familia. În data de 16 aprilie 1869 editează revista Traian, care prezintă similarități cu lucrările publicate în Dacia Literară. Între anii 1848-1849 publică ”Odă la boieri”. Bogdan Pietriceicu Hașdeu a înființat revista Columna lui Traian a cărei primă ediție a apărut la data de 2 martie 1870 în care publică creația ”Odă la ciocoi” și articole de atitudine împotriva monarhiei instaurate de Carol I de Hohenzollern. În același an, Hașdeu înființează revista „Foaia Societații Românismul” cu scopul deșteptării conștiinței naționale. În calitate de președinte al societății Românismul, B.P.Hașdeu susține un discurs patriotic pe Dealul Cotroceni, la aniversarea a 5 decenii de la revoluția lui Tudor Vladimirescu, în data de 6 iunie 1871. Din luna septembrie, a aceluiași an, publică lucrările istorice în paginile revistei Columna lui Traian: ”Vladislav Basarab; Viata politică, socială, militară, religioasă, juridică, economică si literară a românilor din Muntenia” intre anii 1350 si 1380. În luna decembrie 1871 ia decizia de a transforma revista Columna lui Traian dintr-o publicație de atitudine naționalistă într-o publicație cu caracter științific. Printre altele, Hașdeu își exprimă dezacordul în mod public față de teoria latinizării limbii române, el fiind un susținător al originii dacice a poporului român. În 1873 primește recunoașterea cuvenită pentru implicarea sa în studiul istoriei românilor și drept urmare, i se acordă Medalia de aur, pe data de 3 februarie. În continuare, publică tratatul de istorie: ”Istoria critică a romanilor din ambele Dacii in secolul XIV. Tom. I. Pământul Țării Românești in secolul XIV. În următorul an publică: volumului II din Istoria critica a românilor. În data de 14 octombrie inițiază cursul de filologie comparată în raport cu limba română care cuprinde: „imbrățișând limbile sanscrită, zendică, armeană, elenă, latina, albaneză, celtică, germanică, slavică și limbile romanice. În anul 1876, luna mai, ziua 17, este numit în funcția de director al Arhivelor Statului. În același an leagă relații de colaborare cu publicațiile: „Familia”, „Sentinela română”, „Romanul”, „Perseuerenta”, „Ghimpele”. În 1878 publică lucrarea: ”Obiceiele juridice ale poporului român”. Continuă publicarea lucrărilor: ”Cuvente din bătrâni”- Tom. I-III. Tom. I: Limba română vorbită între 1550 si 1600; Tom II: ”Carțile poporane ale românilor in secolul XVI in legătura cu literatura poporana cea nescrisă; Din Tom III publică doar partea introductivă: ”Conspectul stiințelor Filologice; Linguistica in general”. I se oferă funcția de profesor titular la secțiunea Filologie a Universității din București. În 1879 este ales membru al Academiei Literare din Belgrad, totodată Academia Română îi oferă statutul de secretar al Secției Literare, timp de șapte ani, iar un an mai târziu, aceeași academie îi oferă premiul Ion Heliade Rădulescu în data de 10 aprilie pentru pentru lucrarea din seria Tomuri: ”Cuvente din batrâni”. Pe de altă parte se implică în editarea ”Psaltirii lui Coresi” care datează de la anul 1577. Datorită legăturile cu străinătatea și în special cu țările francofone, B.P.Hașdeu primește calitatea de membru al Societății de Lingvistică din Paris pe data de 4 februarie, iar pe data de 7 a aceleiași luni, Societatea Enciclopedică din România îl alege ca membru. Pe data de 13 iulie 1882 intră în atenția celor mai importante publicații din Paris, după susținerea unui curs elogios la adresa istoricului francez Julius Michelet cu ocazia dezvelirii bustului său. În anul 1883 devine președinte al comitetului „Societatea presei”, după care primește sarcina din partea Academiei Române de a întocmi dicționarul Etymologicum Magnum Romaniae, iar în luna februarie este ales membru al Societății Enciclopedice Române. Din pasiune pentru limba română, publică studiul intitulat: ”Din istoria limbii române”. Primește calitatea de membru al Academiei Imperiale de Stiințe din Petersburg pe data de 29 decembrie. Spre sfârșitul lunii septemebrie 1888, B.P.Hașdeu trece printr-o situație tragică după pierderea precoce a fiicei sale, Iulia căreia îi dedică poezia cu titlul: ”Așteptând”, scrisă în luna martie a anului următor și în același timp își direcționează atenția spre activitățile ezoterice, în principal spiritismul. Drept urmare lansează primul volum de filozofie spiritistă în 1889 numit: ”Sic cogito. Ce e viata? Ce e moartea? Ce e omul?” Urmat de publicarea lucrării istorice: ”Strat si substrat- Genealogia popoarelor balcanice” (Introducerea la Tomul III din Etymologicum Magnum Romaniae). Continuă activitatea didactică la secția de filologie a Facultății de Litere. În 1893 începe construirea unei clădiri memoriale în orașul Câmpina, închinate fiicei sale, Iulia. Îi iese de la publicat studiul ”Basarabii. Cine? De unde? De cand” în anul 1894. În paralel se preocupă cu publicarea unor studii de factură spirististă. Academia de Științe din New York îi acordă titlul onorific, ca de asemeni și unele presigioase academii europene: cea din Paris, Petersburg, Belgrad, Sofia. Din 1896 își continua activitatea de predare la Facultatea de Litere prezentând cursul: ”Elemente dacice in limba română”, rămânând în funcția de profesor titular după ce Academia Română renunță la colaborarea cu el privind definitivarea Dicționarului limbii Române. Suferința prilejuită de moartea singurului copil, il determină pe Hașdeu să se retragă la Castelul Câmpina. Acolo este vizitat de marele dramaturg Ion Luca Caragiale pentru a a-i lua un interviu. Publică lucrarea istorică: ”Negru Voda”Un secol și jumătate din începuturile statului Tarei Românești. În luna martie a anului 1900 se retrage din activitatea didactică, după ce anterior i s-a acordat o pensie viageră în valoare de 1500 lei. Se situează împotriva propagandei rusești pe care încearcă să o contracareze pe calea discursului. În anul 1902 publică ultimele sale articole politice în publicația „Apărarea națională”, la puțin timp după moartea soției sale Iulia Faliciu cu care a fost căsătorit din luna iunie 1865, căreia îi dedică în anul următor scrierea: ”O nevasta româncă in traiul pământesc și-n viața ei după moarte”. Ultima s-a scriere a fost în 1904 când a prefațat volumul Studii al lui N. I. Apostolescu. Cu un an înaintea trecerii la cele veșnice își scrie testamentul. Moare pe data de 25 august 1907 la Castelul Câmpina, fiind înhumat în cimitirul Bellu alături de soția și fiica sa.

Bogdan Pietriceicu Hașdeu este considerat una dintre cele mai importante personalități ale culturii noastre, datorită contribuției sale imense aduse patrimoniului literar și istoric românesc prin munca depusă în publicarea numeroaselor lucrări de cercetare despre originea poporului român, atât pe teritoriul țării, cât și în afară. Bogdan Pietriceicu Hașdeu a excelat în mai multe domenii de activitate ca de pildă: filologia, istoria, filozofia, literatura, politica, jurnalismul, limbile străine, ocultismul și religia. A sprijinit necontenit unionismul luptând pentru unirea teritoriilor din spațiul românesc, iar opiniile sale exprimate public în scris sau prin discursuri oratorice au venit în opoziție cu autoritățile vremii care au încercat să-l intimideze prin amenințări, destituiri din funcții, interzicerea de a mai publica scrieri sau pedeapsa cu detenția. Pentru culegerea informațiilor necesare pentru a scrie lucrările de specialitate istorice și lingvistice, Bogdan Petriceicu-Hașdeu a călătorit în numeroase țări europene: Austro-Ungaria, Serbia, Boemia, Bavaria și Franța. Ideile sale politice și istorice au alternat de la conceptul de cosmopolitism către naționalism, aceste două aspecte fiind într-o totală contradicție, însă sublinierea și aducerea lor la cunoștința publicului cititor l-au ajutat să își mențină statutul în niște vremuri extrem de tulburi și nesigure.



Surse de referință: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_bogdan_petriceicu_hasdeu.htm
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bogdan_Petriceicu_Hasdeu

Autor-Andreea Arsene

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate