Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Petre Ispirescu

Petre Ispirescu s-a născut în ianuarie 1830 în București, în mahalaua Pescaria Veche. Tatăl său, Gheorghe, era frizer pe Calea Văcărești, iar mama sa, Elena, de origine transilvăneană, era cunoscută ca o povestitoare talentată. Petre avea doi frați și o soră. Încă din copilărie, el a avut ocazia să asculte numeroase creații populare, în special basme, fie de la părinți, fie de la clienții tatălui său sau de la calfele acestuia. La inițiativa mamei sale, Petre a învățat să scrie și să citească de la dascălul Nicolai de la biserica Udricani din cartierul lor.
În anul 1840, și-a continuat studiile la cantorul Lupescu de la biserica Olteni, iar în 1843 a învățat „psaltichia” cu profesorul de muzică George Voiculescu de la biserica Domnița Bălașa. Din cauza dificultăților materiale, la vârsta de 12 ani, a fost nevoit să-și asigure singur existența.
În anul 1844, Petre Ispirescu, nefiind în stare să-și finalizeze educația formală, dar fiind dornic de cunoaștere, a devenit ucenic la tipografia condusă de Zaharia Carcalechi. El spera că acolo, unde se tipăresc cărțile, va putea studia. Zaharia Carcalechi edita ziarul „Vestitorul românesc”, iar Petre lucra acolo câte 14 ore pe zi. În anul 1848, Petre Ispirescu și-a obținut calificarea în meseria de tipograf. A devenit un tânăr serios, perseverent și solitar. La îndemnul lui Nicolae Filimon, Petre Inspirescu publică primele basme: Tinerețe fără bătrânețe și viața fără de moarte. Urmează Prâslea cel voinic și merele de aur, Balaurul cel cu șapte capete, Fata de împărat și pescarul, Fiul vânătorului, în publicația „Țăranul român”, în anul 1862.
Ispirescu a fost unul dintre primii colecționari și adaptatori de basme populare românești, contribuind astfel la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural al țării. El a călătorit prin satele și regiunile rurale ale României, adunând povești și legende transmise de la o generație la alta. Apoi, le-a adaptat și le-a publicat într-o formă accesibilă publicului larg.Una dintre cele mai importante opere ale lui Ispirescu este „Legende sau basmele românilor”, o colecție de povești și legende populare românești. Această carte a fost publicată în 1874 și a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite lucrări ale sale.

Colaborările sale au avut un impact semnificativ asupra literaturii românești și au contribuit la promovarea și păstrarea tradițiilor și valorilor culturale ale poporului român. Pe lângă activitatea sa de colecționar și adaptator de basme, Petre Ispirescu a fost și un promotor al educației și literaturii pentru copii. El a scris și publicat cărți destinate celor mici, în care a îmbinat elementele de divertisment cu cele educative. Ispirescu a fost preocupat de dezvoltarea intelectuală a copiilor și a susținut importanța lecturii în formarea lor. El a creat personaje memorabile și povești captivante, care au captat imaginația și interesul tinerilor cititori. De asemenea, Ispirescu a fost unul dintre primii autori români care au adaptat basmele populare într-un stil literar accesibil și plin de farmec. El a reușit să păstreze autenticitatea și magia poveștilor populare, în timp ce le-a adus o notă personală și le-a adaptat pentru a fi mai ușor de înțeles și de apreciat de către publicul cititor.
Opera literară lui Petre Ispirescu:
Legende și basmele românilor. Ghicitori și proverburi, 1872-1876;
Snoave sau povești populare, 1873-1874;
Isprăvile și vieața lui Mihai Viteazul, 1876;
Din poveștile unchiașului sfătos. Basme păgânești, 1879;
Pilde și ghicitori, 1880;
Legende sau basmele românilor, 1882;
Basme, snoave și glume, 1883;
Jucării și jocuri de copii, 1885;
Din poveștile unchiașului sfătos. Despre pomul Crăciunului, 1886;
Alte opere notabile ale lui Petre Ispirescu includ „Povești și povestiri nemuritoare” și „Povești cu talc”. Aceste cărți au fost apreciate pentru frumusețea și bogăția poveștilor, precum și pentru mesajele lor educative și morale. Pe lângă activitatea sa de scriitor, Ispirescu a colaborat și cu diverse ziare și reviste ale vremii. El a scris articole și eseuri despre folclorul românesc, literatură și alte subiecte de interes cultural. Colaborarea sa cu presa a contribuit la popularizarea basmelor și la creșterea interesului publicului pentru aceste povești tradiționale.
În ceea ce privește ocupațiile sale, Petre Ispirescu a lucrat ca funcționar public și a fost implicat în activități culturale și literare. El a fost un susținător al promovării culturii românești și a contribuit la dezvoltarea literaturii pentru copii. Petre Ispirescu a avut colaborări semnificative în domeniul literar și cultural. El a fost unul dintre fondatorii și colaboratorii revistei „Familia”, o publicație literară importantă din acea perioadă. Aici, Ispirescu a publicat numeroase povestiri și articole despre folclorul românesc, contribuind la promovarea și valorificarea acestuia.
De asemenea, Ispirescu a colaborat cu alte publicații precum „România literară” și „Almanahul științific și literar”. Columna lui Traian”. A mai publicat la „Analele literare”, „Convorbiri literare”, „Dorobanțul”, „Familia”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Revista societății «Tinerimea română»”, „România liberă”, „Tribuna”. Prin intermediul acestor reviste, el a adus în atenția publicului larg basmele și poveștile populare românești, contribuind la consolidarea identității culturale naționale.

Prin colecționarea și adaptarea basmelor populare românești, Ispirescu a contribuit la conservarea și transmiterea acestor povești de la o generație la alta. El a adus în atenția publicului larg bogăția și frumusețea folclorului românesc, contribuind la consolidarea identității culturale naționale.
Astăzi, Petre Ispirescu este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori și povestitori de basme din literatura română. Povestitorul a murit la București din cauza unei congestii cerebrale, pe data de 21 noiembrie 1887, fiind înhumat la Cimitirul Bellu.
Povești morale, 1886;
Opere complete, 1901;
Poveștile unchiașului sfătos, 1907;
Istoria lui Ștefan cel Mare și Bun, 1908;
La Roșiorii de Vede, 1924;
Povești despre Vlad Vodă Țepeș, 1936;
Viața și faptele lui Vlad Vodă Țepeș, 1937;
Bucăți alese, I-II, 1937;
Basmele românilor, 1939;
Lupul pârcălab. Snoave și zicători populare, 1970;
Pasărea măiastră, 1974
Autor- Andreea Arsene
Surse de referință: https://liceunet.ro/petre-ispirescu
https://www.globalinfo.ro/z/biografie_petre_ispirescu.htm