Scriitori reprezentativi ai literaturii românești- Ștefan Octavian Iosif

Născut pe 11 octombrie 1875, Ștefan O. Iosif a fost fiul lui Ștefan Iosif, directorul gimnaziului român din Șcheii Brașovului, și al Paraschivei, fiica preotului Mihălțeanu și nepoata lui G. Munteanu, profesor și literat. A urmat studiile gimnaziale la Brașov și cele liceale la Sibiu și București, obținând bacalaureatul în anul 1895. Deși a început de două ori Facultatea de Litere și Filosofie la București, nu a reușit să-și ia licența.

Ștefan Octavian Iosif a avut diverse funcții administrative minore și a încercat să-și suplimenteze veniturile din lecții particulare, colaborarea la diverse periodice și vânzarea propriilor volume. A fost redactor al revistei Sămănătorul și a colaborat la numeroase publicații. Debutul său în poezie a avut loc în anul 1892, cu poezia Izvoul.

Până în anul 1913, Ștefan O. Iosif a publicat trei volume de poezii: „Versuri” (1897), „Poezii” (1902) și „Credințe” (1905).
Subiectul principal al volumului „Credințe” al lui Ștefan O. Iosif a fost exprimarea credințelor și convingerilor sale, reflectate în poezii și versuri. Acest volum a fost publicat în anul 1905 și a primit premiul Academiei Române.
Volumul „Patriarhale” al lui Ștefan O. Iosif a fost publicat în anul 1901.
A tradus multe opere literare și a fost implicat în diverse activități literare și culturale, inclusiv în înființarea Societății Scriitorilor Români.
Ștefan O. Iosif a murit la vârsta de 37 de ani, în 1913, în urma unor probleme de sănătate.Opera sa cuprinde volume de versuri și traduceri din literatura străină.
Opera
- Versuri (1897),.
- Patriarhale (1901),
- Romanțe din Heine (1901),
- Poezii (1902),
- Din zile mari (1905),
- Credințe (1905),
- Cântece (1912).
- Cântec de primăvară
Autor- Andreea Arsene
Surse de referinţă: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Octavian_Iosif