Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu) s-a născut pe 13 octombrie 1884 în comuna Pârscov, județul Buzău, România, și a decedat pe 26 aprilie 1963 în București. A fost un scriitor și medic român, cunoscut în special pentru activitatea sa în domeniul literar, ca poet, dramaturg și prozator.
Vasile Voiculescu a început școala în satul Pleșcoi, Buzău, în 1890, iar cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” și apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București. În perioada studiilor sale, a fost interesat de materialism, pozitivism și evoluționism, citind opere ale unor autori precum Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. De asemenea, a studiat opera unor psihologi și filosofi precum Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James. După absolvirea liceului, Vasile Voiculescu a început studiile universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București în anul 1902, iar apoi s-a transferat la Facultatea de Medicină în 1903. A obținut doctoratul în medicină în 1910.

În timpul studiilor universitare, s-a căsătorit cu Maria Mittescu, o studentă la medicină din satul său natal, Pârscov. Voiculescu a debutat în literatură în revista „Convorbiri literare” în anul 1912. A practicat medicina la țară și a fost medic militar în timpul Primului Război Mondial, fiind implicat și în serile culturale ale lui Vlahuță la Bârlad.
Debutul editorial al lui Vasile Voiculescu a avut loc în anul 1916 cu volumul de poezii intitulat „Poezii”. A colaborat la revista „Flacăra” și a primit Premiul Academiei Române pentru volumul „Din țara zimbrilor”.
După debutul său editorial, Vasile Voiculescu a continuat să scrie și să publice în diverse reviste literare. A devenit cunoscut pentru lirica sa puternic influențată de teme religioase și pentru utilizarea simbolurilor și alegoriilor în creațiile sale.
În perioada interbelică, lirica lui Vasile Voiculescu a evoluat către tradiționalism și apoi către gândirism, un curent poetic care se concentra pe aspecte filozofice și metafizice.

În poezia sa, se regăsesc teme precum nașterea, moartea și venirea Magilor, iar prezența angelică este foarte frecventă în universul său poetic. Pe lângă poezie, Vasile Voiculescu a scris și proză, inclusiv povestiri fantastice. Printre lucrările sale prozatorice se numără „Capul de zimbru” și „Ultimul Berevoi”, ambele publicate postum. De asemenea, a scris romanul „Zahei orbul”. Vasile Voiculescu a abordat și genul dramatic, cu piese precum „Duhul pământului”, „Demiurgul”, „Gimnastică sentimentală” și „Pribeaga”.
În anul 1941, i-a fost conferit Premiul Național de Poezie pentru contribuția sa în domeniul literaturii. Cu toate acestea, în perioada comunistă, Voiculescu a suferit pentru convingerile sale democratice. A fost deținut politic timp de patru ani în închisorile comuniste între anii 1958 și 1962. Dreptul său de a publica i-a fost luat, dar a continuat să scrie în secret.
Vasile Voiculescu a murit în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București. A lăsat în urmă o operă literară de mare rafinament artistic, care include poezii, proză și teatru. În 1993, a fost ales post-mortem membru al Academiei Române, recunoscându-se astfel contribuția sa valoroasă în literatura.
Autor-Andreea Arsene
Surse de referință: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu