Scriitorul și jurnalistul Lucian Ciuchiță: Fragment din romanul Atracius

Ştiţi ce au în comun comunismul, capitalismul şi monarhia?
Desconsiderarea omului şi transformarea lui în sclav, de către o „elită” care este interesată doar de baluri, distracţii, vânătoare de lei şi elefanţi în Africa, jocuri de noroc în toate cazinourile lumii, pedofilie şi orgii sexuale, trafic de organe, trafic de droguri, experimente biologice etc, toţi o apă şi un pământ…, am să dezvolt acest subiect altă dată, acum vă propun o alternativă ideologică: ATRACIANISMUL
Oare câţi scriitori s-au gândit la acest lucru, să schimbe aceste sisteme perimate( ticăloase) cu unul mai bun? Un sistem care să se bazeze pe dezvoltarea conştiinţei şi ascensiunea semenilor pe principiul valoric. Omul potrivit la locul potrivit!
„În primul rând la noi, orice activitate se desfăşoară cu multă implicare şi pasiune, nu aveam nevoie de indicaţii sau de supraveghetori. Întreaga noastră viaţă este închinată cunoaşterii şi pregătirii superioare, în toate domeniile. Din când în când, un „ochi” din Templu îi selectează pe cei care urmează să devină artişti, ori pe cei care vor lucra în cercetare. Nu există muncă fizică, orice lucru putând fi construit prin puterea minţii. Nu există oamenii legii, căci aici nu se comit infracţiuni. Mulţi atracienii se pregătesc intens pentru a deveni scriitori, filozofi, matematicieni, medici, pictori, sculptori, alţii îşi doresc ca mai întâi să atingă nivelul de conştiinţă „Unu”, „Zero” fiind un ideal greu de atins, chiar şi pentru noi. La noi medicina se practică exclusiv pentru a preveni îmbolnăvirea organismului. Nu avem nevoie de medicamente sau tratamente, pentru că nu ne îmbolnăvim niciodată. Noi nu îmbătrânim, rămânem sănătoşi până la moarte. Moartea nu survine ca efect al bătrâneţii sau al bolilor, este doar finalul unui ciclu. Aşa cum Universul moare la un moment dat şi un alt Univers îi va lua locul. Iar când se întâmplă acest lucru, toată energia vitală acumulată în timpul vieţii o dăruim copiilor sau unor alte fiinţe, mai slab dezvoltate din punct de vedere spiritual. Nu există bani şi alte forme de schimb. Să dăruieşti şi să primeşti!, nu este un simplu dicton, este, pentru noi, un mod de viaţă! Nu există clase sociale, chiar dacă sunt niveluri diferite de conştiinţă, pentru că nimeni nu simte nevoia de a-i fi superior celuilalt. Nu deţinem bogăţii materiale şi nici nu simţim nevoia să acumulăm altceva decât multe cunoştinţe. Adevărata bogăţie a unui atracian constă în nivelul de conştiinţa, de cunoştinţele dobândite în timpul vietii, şi, desigur, de capacitatea de a ajuta alte fiinţe de aici, dar şi de pe alte planete.
– Fii drăguţă, Leilani, te rog, luminează-mă şi pe mine ce înseamnă nivel de conştiinţă „1”, câte niveluri există şi cum se dobândesc?
– Sunt şase niveluri. Este destul de dificil să-ţi spunem de fiecare în parte ce reprezintă şi, mai ales, cum se obţin. Evident, ca la voi… cu greutate, treptat, în funcţie de asiduitate şi acumulări calitative. În ceea ce priveşte al şaselea nivel, pot să-ţi spun că este cu totul special, este singurul nivel la care poţi promova numai dacă… lasă asta, nu e treaba ta. Este un fel de-al şaselea simţ la voi.
Cine suntem? Nişte fiinţe modeste, răbdătoare, cărora ne place să trăim în armonie cu natura. Nişte fiinţe simple, dar în niciun caz primitive. Simplitatea creează Armonia. Viaţa fiecăruia dintre noi este foarte preţioasă. Trăim unii pentru ceilalţi, precum harnicele albine în stup. Când murim, noi nu ne lamentăm, suntem împăcaţi cu destinul pe care l-am primit de la Creatorul Universului. Atunci când ne vine Timpul, dăruim energia dobândită de-a lungul vieţii noastre unei alte fiinţe, de cele mai multe ori copiilor, dar nu neapărat. În ritmul nostru, trăim intens, dar nu pentru o glorie calpă. Nu ne propunem niciodată proiecte irealizabile şi nu cădem în plasa unor ambiţii deşarte. Trăim ca să ne dezvoltăm spiritual, să dobândim acea înţelepciune pe care mulţi pământeni şi-ar dori-o…
– Vezi Celeste, totul pe această planetă este APĂ! Apa, aşa cum o cunoşti tu cu forme de agregare, solidă, lichidă şi gazoasă, pe Atracius devine vie şi interacţionează cu noi. Ea se transformă altfel decât pe Pământ. Nu avem nevoie de căldură sau frig pentru a interveni asupra ei. Ea, de la sine, se transformă instantaneu, aşa cum ne dorim noi, şi asta doar prin forţa minţii. De aceea, printre multe altele, avem nevoie de cunoaştere. Pentru a ne ridica spiritual din rutină şi a fi în măsură să ne modelăm viaţa, să ne păstrăm sănătatea şi să ne protejăm planeta. Rolul meu de Conducător, pe care nu mi l-am dorit niciodată, l-am dobândit prin muncă şi cunoaştere, prin înţelepciune şi bunătate. Nu toţi sunt capabili să ajungă la nivelul meu de cunoaştere şi, bineînţeles, la înţelepciunea pe care am acumulat-o. Nu lua tot ce-ţi spun ca lăudăroşenie, este doar un fapt… Se opri brusc. Fraza rămase frântă, ca aripa unui pescăruş izbit de o stâncă în timpul furtunii.
Timp de o clipă, privi în jurul său ca şi cum ar fi vrut să fie toţi atenţi.
Continuă, uşor glacial:
– Deşi dispuneţi de o mulţime de cunoştinţe în multe domenii, în special cel al filozofiei şi chiar aveţi capacitatea de a înţelege tainele lumii, uneori chiar reuşind să faceţi diferenţa dintre mistic şi mistere, totuşi, din cauza lăcomiei, acestea au început să dispară sau se diminuează drastic, iar în locul lor apare „foamea” materială. Cu cât avansaţi din punct de vedere tehnologic, cu atât pierdeţi în latura spirituală. Aţi uitat să iubiţi, aţi uitat să trăiţi. Viaţa în marile voastre oraşe este sortită eşecului, pierdeţi contactul cu adevăratele valori.
Viaţa în Megalopolis este radiografia care surprinde cu rigurozitate viaţa modernă şi trăirile alimentate de stresul ucigător al marilor oraşe.
– Ascultându-te, Eden, îmi dau seama că eşti exact acel Conducător pe care ni l-am dori şi noi, oamenii simpli, de pe Pământ. Din păcate, nu avem parte de conducători buni şi înţelepţi, care să-şi iubească poporul. Sunt oameni mânaţi doar de ambiţii, de supremaţie şi îmbogăţire fără margini, fără să le pese că sunt singurii vinovaţi de distrugerea echilibrului pe Pământ. Am vrea şi noi să fim conduşi de un OM care să fie corect, modest, înţelept, şi care să-şi dedice activitatea în slujba Binelui şi al poporului, care să lase în urma lui numai realizări deosebite. Din păcate, acei OAMENI au dispărut, iar cei care încă sunt potriviţi, pur şi simplu, scârbiţi, nu sunt interesaţi de ce se întâmplă în jurul lor. Au obosit să tot aştepte schimbarea… şi, de la cine ar putea ea să le vină? De la cei care şi-au vândut sufletul Diavolului?
Eden păşi mai departe, încântat de discuţia purtată, de faptul că nu se înşelase, atunci când o alesese pe Ea.
Simţea că, totuşi, lipsea ceva… de final, şi nimic nu-i păru mai potrivit decât a încheia cu o concluzie conversaţia lor telepatică:
– Din păcate, în tot Universul există fiinţe care şi-au vândut sufletul cuiva. Nu doar pe Pământ se întâmplă aşa ceva. Vezi Celeste – şi îi arătă în direcţia opusă – acolo se află partea întunecată a planetei Atracius, o calotă cenuşie unde lumina sorilor nu ajunge. Să nu te duci niciodată în timpul explorărilor tale prea aproape de Calota Întunecată, pentru că acolo trăiesc atracienii bolnavi, cei care au ales Întunericul şi ai putea fi atinsă de undele negative pe care le emit… Dar despre asta vom discuta altă dată. Pentru astăzi este destul. Viaţă şi Înţelepciune!
– Viaţă şi Înţelepciune?
– Da, este salutul şi îndemnul nostru.
Apoi se întoarse la locul său, pe acel podium de cristal, în mijlocul semenilor lui.”
( frag. roman Atracius, de Lucian Ciuchiţă)