Scriitorul și jurnalistul Lucian Ciuchiță: Să stârnești valul schimbării

Eu, recunosc, tot sperând în mai bine, am înțeles mai târziu că lumea se va schimba când barometrul social va ajunge la punctul critic. Pentru a amâna acest moment–care se va produce în viitorul apropiat– cei care nu ne vor binele mai deschid o supapă de refulare pentru masele învrăjbite. O metodă de manipulare crasă spre a se pune la adăpost, nu pentru că ar vrea binele naivilor de votanți.

Probabil că sunt un neadaptat al acestor vremuri „moderne”, refuzând să accept că tot ce am făcut a fost parte dintr-un plan, că am făcut doar cât mi s-a permis; neîndoios fiind că Sistemul își folosește toate pârghiile pentru a crea o falsă democrație, libertatea de care ne bucurăm – dumneavoastră și eu – fiind dată doar de lungimea lanțului pe care il purtăm fiecare.

Dacă Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că din lăcomia de arginţi şi din mândrie pornesc toate celelalte păcate: „Iubirea de bani servind toate celelalte pofte, izgonind din suflet orice altă dorinţă”, timpurile moderne aveau să confirme că așa stau lucrurile și că Zeul Ban este cel mai puternic. Mă rog, este valabil în lumea ciudată în care trăim, în care nu există pic de respect față de adevăratele valori și se promovează cu obstinație numai nonvaloarea.

Atunci când am fost un om de televiziune, am pus mult suflet și mi-am făcut exemplar datoria, căci voiam ca BINELE să triumfe. Vise. Când mă gândesc că am realizat o mulțime de reportaje și emisiuni care au schimbat în bine imaginea României, că multe acțiuni ale mele au avut un rol pozitiv, și, mai ales, că nimeni n-a îndrăznit vreodată să afirme altceva decât că am fost un coleg foarte bun, cu onoare și caracter, mă simt împlinit.

„Dispariția” mea din peisaj – din „jungla presei” – a stârnit multe regrete… și eu regret acele vremuri când eram tineri, curajoși și dispuși să schimbăm lumea.