Semnificația simbolică a Hexagramei

Hexagrama este considerat un simbol al culturii religioase iudaice. Însă adevărata sa semnificație își are originea din antichitate, mai precis din cultul hindușilor care asocia hexagrama cu chakra inimii numită Anahata, adică lotusul cu șase petale sau Mandala Satkona Yantra care are ca semnificație uniunea dintre om și divinitate ori unirea energiei masculine într-un triunghi care simbolizează focul cu energia feminină cu un alt triunghi care simbolizează apa, echilibrând astfel dragostea prin punctul energetic al inimii. În budism hexagrama are atribuția unei diagrame cosmologice fiind găsită în Cartea Tibetană a Morților. Deși în antichitate mai era numită și sigiliul regelui Solomon, o mantră de putere cu ajutorul căreia regele invoca demonii pentru a-l ajuta să construiască Templul din Ierusalim, și din acest motiv Hexagrama mai este asociată cu numărul antihristului datorită faptului că steaua semnifică cifra diavolului 666. În știința ezoterică numită Cabala, Hexagrama reprezintă perfecțiunea. Ca urmare a faptului că familia evreiască de origine germană Rotschild a adoptat steaua în șase colțuri ca blazon al dinastiei, ea a devenit un simbol al sionismului. Începând cu Evul Mediu, atât musulmanii, cât și evreii foloseau hexagrama ca un mijloc de protecție împotriva răului. În perioada Holocaustului, naziștii foloseau hexagrama ca un fel de stigmat împotriva evreilor pe brațul cărora era aplicat, aceștia fiind obligați ca să-l poarte pe timpul detenției în lagărele de concentrare. Însă, în funcție de contextul vremurilor istorice, simbolului hexagramic i s-a atribuit o interpretare diferita, schimbând semnificația reală sau autentică avută la începuturi.
Autor-Andreea Arsene