Alexandru Proca: savantul român recunoscut în străinătate mai mult decât în țara natală

Alexandru Proca, savantul care a devenit cunoscut în domeniul fizicii teoretice, s-a născut pe 16 octombrie 1897, în București, România, într-o familie de intelectuali. Tatăl său, inginer constructor, a contribuit la realizarea Gării de Sud din Ploiești. După ce a absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” în 1916, Proca a continuat studiile la Școala Politehnică din București, unde s-a distins ca șef de promoție la secția electromecanică.

După finalizarea studiilor, Proca a fost numit asistent la Politehnică și a lucrat ca inginer pentru societatea Electrica din Câmpina. Totuși, pasiunea sa pentru fizica teoretică l-a determinat să se mute la Paris, unde a absolvit Facultatea de Științe de la Sorbona. Aici, a avut privilegiul de a primi diploma de licență din mâinile celebrei Marie Curie, care l-a angajat ca cercetător la Institutul Radiumului în 1925. Proca a colaborat cu mari personalități ale științei, precum Paul Langevin, Jean Perrin și Louis de Broglie, consolidându-și astfel reputația în comunitatea științifică.

Anii 1933-1939 au fost cei mai fructuoși din cariera sa, când Proca a realizat cercetări fundamentale în domeniul ecuațiilor Maxwell și al teoriei cuantice a fotonului. Aceste studii l-au condus la formularea ecuațiilor Proca, care au demonstrat teoretic existența mezonilor, particule subatomice esențiale pentru înțelegerea interacțiunilor nucleare. Descoperirea sa a fost parțial coincidentă cu cercetările lui Hideki Yukawa, ceea ce a dus la invitația acestuia de a susține conferințe în Japonia.

Pe lângă contribuțiile sale în domeniul particulelor elementare, Proca studiat și teoria cuantică, propunând idei inovatoare despre structura discontinuă a luminii și natura fotonilor. Aceste concepte au fost ulterior confirmate de dezvoltările ulterioare în fizica modernă, inclusiv prin lucrările lui Werner Heisenberg.

Proca a fost recunoscut ca membru corespondent al Academiei de Științe din România în 1937, iar în 1990 a fost ales post mortem membru de onoare al Academiei Române. De-a lungul carierei sale, a publicat numeroase lucrări științifice și a contribuit la revista Annales de l’Institut Henri Poincaré, unde a promovat lucrările altor tineri savanți români.

„Ecuațiile răspunzând la aceste condiții au o formă care se apropie de cea a ecuațiilor lui Maxwell. Funcția de undă este vectorială, particulele reprezentate au un spin unitar și nu sunt, deci, electronii lui Dirac. Noi știm astăzi că aceștia sunt mezonii.” (Alexandru Proca)

Surse de referință: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Proca