Din seria istoricilor români contemporani- Ioan Aurel-Pop

Presedintele Academiei Romane, Ioan Aurel Pop, participa la simpozionul anual de istorie si cultura bancara "Cristian Popisteanu", marti 24 aprilie 2018, la sediul Bancii Nationale a Romaniei (BNR) din Bucuresti. MARIAN ILIE /MEDIAFAX FOTO
Ioan Aurel Pop, născut pe 1 ianuarie 1955 în localitatea Sântioana, situată în comuna Țaga din județul Cluj, este un renumit istoric român, profesor universitar și o figură proeminentă în mediul academic românesc. A ocupat funcția de rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca între anii 2012 și 2020 și este membru titular al Academiei Române din 2010, devenind președinte al acestei instituții în 2018. Ioan Aurel Pop a început parcursul său educațional în Brașov, unde a urmat primii opt ani de școală. A continuat studiile la Liceul Andrei Șaguna din același oraș, absolvind ca șef de promoție. După îndeplinirea stagiului militar, a fost admis la Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, specializându-se în istoria medievală, unde a terminat din nou ca șef de promoție. În perioada 1985-1989, a urmat cursurile doctorale, obținând titlul de doctor în istorie cu teza „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV – XVI”.
Începuturile carierei sale didactice au fost la Liceul Industrial nr. 6 din Cluj-Napoca, unde a predat istoria între 1979 și 1984. În același an, a devenit asistent universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, iar în 1992 a obținut gradul de lector universitar. În 1996, a fost promovat la rangul de conferențiar universitar, iar ulterior, în același an, a devenit profesor universitar. De-a lungul carierei sale, a fost implicat în activități internaționale, având stagii de predare în Statele Unite, Italia și alte țări.


Ioan Aurel Pop este cunoscut pentru cercetările sale în domeniul istoriei medievale a românilor, concentrându-se pe instituțiile medievale românești, relațiile politice româno-slave din Transilvania și influențele bizantine asupra românilor. De asemenea, a publicat lucrări importante care contestă anumite perspective deconstructiviste asupra istoriei românești, în special în urma publicării cărții „Istorie și mit în conștiința românească” de Lucian Boia.
Pe lângă contribuțiile sale academice, Pop a fost implicat în elaborarea de manuale școlare alternative pentru liceu, având un impact semnificativ asupra educației istorice din România.
În aprilie 2018, Ioan Aurel Pop a fost ales președinte al Academiei Române, o funcție pe care a reîntărit-o în 2022. În această calitate, a promovat colaborarea între Academia Română și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, având ca scop întărirea legăturilor cu românii din diaspora.
De-a lungul carierei sale, Ioan Aurel Pop a fost implicat în diverse controverse. A fost acuzat de colaborare cu Securitatea în perioada comunistă, acuzații pe care le-a respins vehement. De asemenea, a fost criticat pentru anumite poziții naționaliste și pentru modul în care a abordat subiecte sensibile din istoria recentă a României, inclusiv Holocaustul.
În 2016, a fost implicat într-o controversă legată de plagiatul lui Victor Ponta, susținând că CNATDCU nu avea competența de a se pronunța asupra acestui caz. De asemenea, a fost acuzat de autoplagiat în legătură cu lucrările sale publicate, dar comisiile de etică au decis că nu a fost încălcată deontologia profesională.
Ioan Aurel Pop a publicat peste 70 de cărți și peste 500 de studii și articole științifice, abordând teme variate din istoria românească și europeană. Lucrările sale sunt traduse în mai multe limbi și au fost publicate în diverse țări, consolidându-i astfel reputația de expert în domeniu.Pop a studiat structurile politice și administrative ale românilor în perioada medievală, inclusiv adunările cneziale și nobiliare din Transilvania.A cercetat procesul de constituire a statelor medievale românești, precum și relațiile dintre diferitele formațiuni politice românești și cele din jur si a analizat interacțiunile dintre românii din Transilvania și cei din regiunile înconjurătoare, inclusiv influențele culturale și politice reciproce, studiind modul în care cultura și instituțiile bizantine au influențat dezvoltarea societății românești medievale. Mai departe, Pop a cercetat diversitatea etnică și religioasă din Transilvania, inclusiv relațiile dintre diferitele grupuri etnice și confesionale, investigând interacțiunile comerciale, culturale și politice dintre Transilvania și alte regiuni europene, inclusiv influențele externe asupra dezvoltării interne a Transilvaniei.
Ioan Aurel Pop rămâne o figură centrală în peisajul academic românesc, cu o carieră marcată de realizări notabile, dar și de controverse. Contribuțiile sale la înțelegerea istoriei medievale a românilor și a relațiilor acestora cu alte popoare din Europa Centrală și de Sud-Est sunt recunoscute, iar activitatea sa continuă să influențeze generații de studenți și cercetători.
Surse de referinţă:https://acad.ro/acad_membri/membri/Pop_Ioan_Aurel.html