Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Marin Sorescu

La data de 29 februarie 1936 se năștea în localitatea Bulzești, județul Dolj, Marin Sorescu, unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani. Marin Sorescu s-a născut într-o familie cu șase copii, fiind cel de al cincilea copil al lui Ștefan și Nicolița Sorescu. Urmează Școala Primară din Bulzești între anii 1943-1947. Studiile Liceale le începe la Liceul Frații Buzești-Craiova, timp de un an( 1947-1948) apoi se transferă la Predeal în Școlii Medii Militare pe care o finalizează în 1954.În timpul șederii la Predeal scrie primele versuri într-un caiet. Între anii 1955-1960 urmează Facultatea de Filologie la Iași alegând profilul limba și literatura rusă. În timpul studenției ocupă poziția de reprezentant de frunte al Cenaclului Nicolae Bălcescu din cadrul Casei Studenților, fiind totodată corespondent al publicației Viața studențească în care debutează cu o epigramă în 1957. În același an îi sunt publicate epigrame și versuri la alte publicații ieșene precum: ”Flacăra Iașiului și Tribuna”. În 1964 îi apare primul volum numit ”Singur printre poeți”. În 1960 după absolvirea facultății, ocupă funcția de redactor la revista ”Viața Studențească”. În același an își face debutul ca jurnalist . Între 1961 și 1962 publică în ”Revista Luceafărul,, Parodiile din registrul Stiluri și tendințe în poezia unor tineri. Este avansat la funcția de redactor la secția critică a revistei ”Luceafărul,,( 1963-1965). Publică poeme la ”Gazeta Literară,, din seria ”Tinerețea lui Don Quijote,, în 1964. Marele critic literar George Călinescu realizează o cronică despre creațiile lui Marin Sorescu în paginile publicației ”Contemporanul”. Timp de șapte ani(1965-1972) deține funcția de redactor-șef al studioului cinematografic Animafil din București. La începutul lunii noiembrie 1965 îi iese de sub tipar volumul ”Poeme”, publicat la Editura pentru Literatură.

Primește ca recunoaștere prestigiosul premiu al Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie, la data de 1 decembrie 1965. În următorul an publică volumul ”Moartea Ceasului”. La începutul anului 1967 publică romanul dedicat copiilor ”Unde fugim de acasă”? În luna octombrie a aceluiași an realizează un interviu cu marele cărturar Mircea Eliade, pe care îl reîntâlnește la Paris. În data de 13 ianuarie a anului 1968 îi este publicată în revista Luceafărul cunoscuta piesă de teatru ”Iona”. Peste un an de zile, în luna februarie, piesa de teatru ”Iona” apare într-o carte publicată la Editura pentru Literatură.

Tot în același an apare cel de al treilea volum al cărții de poezie Tinerețea lui Don Quijote. În 1968, la începutul lunii februarie i se acordă pentru a doua oară în carieră ”Premiul Uniunii Scriitorilor”, însă de data aceasta pentru dramaturgie. În luna iunie 1968 Piesa de Teatru ”Paracliserul” apare în ”România Literară”, după o lună publică o altă piesă de teatru în revista ”Luceafărul” numită ”Există nervi”. Interviul cu Mircea Eliade îi apare în revista Luceafărul în luna august, pe data de 17, în 1968. La începutul lunii septembrie 1968 la Teatrul mic din București are loc premierea piesei de teatru Iona regizată de Andrei Șerban. Pe aceeași dată are loc și premiera piese ”Există Nervi” în cadrul Institutului de Teatru București în studiourile Cassandra. Face traduceri din volumul ”lirice,, ale lui Boris Pasternak. Pe data de 1 ianuarie 1969 publică cartea ‘‘Teoria sferelor de influență,, la aceeași dată îi este tradusă piesa de teatru în limba italiană și asistă la premierea piesei de teatru ”Paracliserul,, la Paris în cadrul Teatrului Lucernaire.
Marin Sorescu a avut peste șaizeci de cărți traduse în foarte multe țări: Rusia, Bulgaria, Slovacia, Grecia, Franța, Italia, Bulgaria, Macedonia, Serbia. Anglia, Columbia, Brazilia, Mexic, India, Germania, Suedia, Statele Unite, Canada, Portugalia, Spania, China și Singapore. Iar piesele de teatru scrise de el au cunoscut un succes răsunător pe marile scene europene din Paris, Geneva, Bena, Zurich, Copenhaga, Helsinki, Dortmund, Napoli, Port -Jefferson din SUA. Marin Sorescu a devenit membru de onoare a unora dintre cele mai importante academii europene dintre care reamintim: Academia Română, Academia Mallarme din Paris, Academia Europeană de Știință și Artă din Veneția și cea din Florența.
Marin Sorescu a fost nominalizat la Premiul Nobel. În 1991 a primit premiul Herder la Viena, apoi la Madrid în 1993 i-a fost acordat premiul Fernando Riello. În țară a fost premiat de către Academia Română de două ori, iar Uniunea Scriitoriilor i-a înmânat șase premii. În timpul guvernării Văcăroiu 1993-1995, Marin Sorescu a ocupat funcția de Ministru al Culturii, însă fără să fi avut vreo apartenență politică. Marin Sorescu a fost căsătorit cu Virgia Seitan, însă nu a avut urmași. Scriitorul s-a stins din viață la București pe data de 8 decembrie 1968.

Opera lui Marin Sorescu
Poezii
1964 – Singur printre poeți
1965 – Poeme
1966 – Moartea ceasului
1968 – Tinerețea lui Don Quijote
1970 – Tușiți
1970 – Unghi
1972 – Singur printre poeți
1973 – Ocolul infinitului mic pornind de la nimic
1975 – Norii
1976 – Poeme Sorescu
1977 – Trei dinți din față
1972 – Suflete, bun la toate
1972 – Rame – Douăzeci și cinci de poezii
1973 – Astfel
1973 – Ocolul infinitului mic, pornind de la nimic
1976 – Descîntoteca
1978 – Sărbători itinerante
1979 – Ceramică
1982 – Fîntîni în mare
1984 – Drumul
1987 – Apă vie, Apă moartă
1989 – Ecuatorul și Polii
1991 – Poezii alese de cenzură
1994 – Traversarea
1995 – Lulu Și Gulu-Gulu :
Versuri pentru copii, ilustrate de autor
1995 – Poemele tuturor tainelor
1996 – Din grădina copilăriei – Culegere de poezii pentru elevii din clasele I-IV
1996 – Moment poetic
1996 – Poezii
1997 – Puntea (Ultimele)
1998 – Efectul de piramidă
1973-1998 – La Lilieci (I-VI),
2000 – Scrînteala vremii
2000 – Încoronare
Literatură pentru copii
1966 – Unde fugim de-acasă? – Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești
1987 – Cocostircul Git-Sucit
1998 – Diligența cu păpuși
2016 – Se mută circul înapoi – antologie de poezii pentru copii
Romane
1978 – Trei dinți din față
1982 – Viziunea vizuinii
1999 – Japița
Teatru
1968 – Iona
1970 – Paracliserul
1974 – Setea muntelui de sare[10]
1976 – Matca – Piesă în trei acte
1980 – Teatru (Răceala, A treia țeapă)
1984 – Ieșirea prin cer (Iona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, Există nervi, Răceala, A treia țeapă)
1992 – Vărul Shakespeare și alte piese (Luptătorul pe două fronturi, Casa evantai, Vărul Shakespeare)
1994 – Desfacerea gunoaielor
Publicistică
1969 – Teoria sferelor de influență
1975 – Insomnii – Microeseuri
1976 – Starea de destin
1985 – Ușor cu pianul pe scări : Cronici Literare
1997 – Biblioteca de poezie românească
1999 – Jurnal – Romanul Călătoriilor I-VII
Traduceri
1969 – Lisandro Oterro, „Situația”
1969 – Boris Pasternak, „Lirice”
1985 – Tratat de inspirație
1987 – Justo Jorge Padron, „Gazela de apă” (poeme); traducere de Marin Sorescu și Omar Lara
1993 – Vasko Popa, „Sare de lup”, tradus de Slavomir Popovici si Marin Sorescu
1996 – Tan Swie Hian, „Flori de prun” (fabule)
1999 – Andrei Belîi, „Petersburg” (roman)
Varia
1974 – Doua coruri, de Hans Peter Türk ; pe versuri de Marin Sorescu
1975 – Cârlova: ruinurile Târgovistii ; editie ingrijita si prefata de Marin Sorescu
1985 – Sterian
1987 – Adam Puslojic, Omul, Opera și încă ceva
1987 – S. Copacescu – Micii gradinari. Invitati de Marin Sorescu in minunata lume a plantelor.
Autor Andreea Arsene
Surse de referință: https://www.viatasiopera.ro/sorescu-marin/biografie.html
https://ro.scribd.com/doc/267537634/Marin-Sorescu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu