Artistul Folk, Tică Lumânare: ”NEBUN DE PLOAIE”


Plouă încet peste noi și mă mir
Că plouă întruna de zile în șir,
Plouă mărunt peste timp și e frig,
Aș vrea în genunchi să m-așez și să strig.
Plouă demult în a mea disperare
Și ploaia măruntă îmi plânge în cale,
Plouă tot timpul și totul e ud,
În lacuri, noroaie și balti mă scufund.
Și plouă și plouă și plouă mereu,
Iar ploaia ajunge în sufletul meu.
Plouă de-o lună, de zece, de-o mie,
Căci până și pietrele-au prins igrasie…
Pe față, în plete, pe haine șiroaie
E totul prea ud și miroase a ploaie
Și simt cum încep chiar să mă descompun,
Devin pas cu pas mai pierdut…mai nebun…