Iubirile dramatice ale istoriei: Împăratul Shah Jahan și Mumtaz Mahal

Palatul Taj Mahal situat în Agra, este considerat cel mai frumos monument al Indiei, o clădire legendară care îmbină stilul arhitectural persan, turc, indian și islamic, a luat naștere ca urmare a unei povești de dragoste fascinante și dramatice. Legenda spune că tânărul prinț născut cu numele Khurram care semnifică fericit și vesel în limba indiană, unul dintre fii împăratului Jahangir, a întâlnit o frumoasă fată, numită Arjumand Banu Begum, care făcea parte dintr-o familie nobilă persană, cu ocazia unei feste organizate în incinta palatului regal din Agra. A fost dragoste la prima vedere între cei doi tineri, moment cu care a început o relație amoroasă, care a stabilit o logodnă de cinci ani de zile până la căsătorie, conform cerințelor astrologilor. Căsătoria a avut loc pe data de 10 mai 1613, iar prințul Khurram a primit numele de Shah Jahan, pe când soția sa, Arjumand a primit titlul Mumtaz Mahal Banu. Deși era cea de a treia soție a împăratului, Mumtaz a devenit soția lui favorită, fiind iubită cu patimă și obsesie de către el. Conform cronicilor istorice indiene, se cunosc foarte puține informații despre Mumtaz, se știa că este fiica prim ministrului Asaf Khan, cu care Shah Jahan se înrudea, Asah fiindu-i unchi și socru, dar în același timp îi era și cumnat tatălui său, Jahangir. Sora lui Asaf Khan, Nur Jahan era mama lui Shah. Nu există niciun portret oficial care să ne arate chipul lui Mumtaz, deoarece religia islamică interzicea expunerea femeilor din casta regală, fără voal. Singurele referințe despre felul cum arăta sunt lăsate de către scriitori de la curte care o menționează în poeziile lor ca pe o femeie extraordinar de frumoasă. Împăratul o iubea atât de mult încât nu se despărțea de ea niciodată, o lua cu el pretutindeni, chiar și în campaniile militare. Legătura sufletească dintre Shah și Mumtaz era una foarte profundă, femeia i-a fost tovarășă de viață, confidentă și sfătuitoare până la moartea sa. Împăratul avea atât de multă încredere în soția lui, încât i-a permis acesteia să dețină sigiliul imperial. Cronicile spun că Shah a devenit împărat după 15 ani de la căsătoria cu Mumtaz, în urma unor lupte dramatice duse cu frații lui, pentru preluarea tronului. Ceremonia urcării pe tron a lui Shah Jahan, fost una extrem de fastuoasă, el a stat alături de aleasa lui căreia i-a închinat însăși viața lui. a fost cel ales dintre frați, având cele mai multe calități și virtuții. El poseda frumusețe fizică, inteligență, aptitudini artistice, era un bun luptător și avea o judecată justă,
iar datorită talentului său strategic militar a dobândit foarte multe victorii care au contribuit la consolidarea puterii imperiului.

Împărăteasa Mumtaz, la rândul ei a câștigat aprecierea și respectul poporului ei, datorită bunătății și milei arătate sărmanilor pe care îi ajuta neîncetat. Pe parcursul căsniciei, cuplul imperial au avut 14 copii, din care șase au murit. La ultima naștere, au apărut complicații care au provocat moartea preaiubitei soții a împăratului. Mumtaz a dat naștere celui de al 14-lea copil la Burhanpur, locul unde îl însoțise, unde acesta venise pentru a pune capăt unei rebeliuni. Se spune că Mumtaz și-a dat ultima suflare în brațele iubitului ei soț, de la care a obținut promisiunea că îi va ridica un mausoleu și că se va recăsători. În urma despărțirii tragice de soția sa, Shah Jahan a stat izolat timp de un an de zile, timp în care a purtat doliu, plângând neîncetat după iubirea vieții sale. Durerea l-a îmbătrânit prematur pe împărat, mergea gârbovit și nu a mai arătat interes pentru funcția pe care o deținea. El și-a găsit alinarea în pasiunea pentru artă și arhitectură. La șase luni după moartea soției sale, împăratul a ordonat ridicarea mausoleului în memoria iubitei sale soții. Pentru extravagantul împărat, niciun plan de construcție nu i se părea suficient de măreț pentru a cinsti memoria răposatei sale soții, drept urmare el a fost cel care a conceput construirea unui monument magnific care va purta numele de Taj Mahal, la care au lucrat zi și noapte 22.000 de lucrători timp de 22 de ani.

La finalizarea construcției, rămășițele pământești ale împărătesei Mumtaz au fost mutate în incinta mausoleului, acolo unde venea împăratul zilnic, însoțit de copii săi să o viziteze pe Mumtaz.
Din păcate ultimii ani ai vieții împăratului au fost foarte tulburi, el a fost înlăturat de la conducere chiar de către unul din fii săi, fiind închis în turnul Fortului Roșu din Agra. În anul 1666, împăratul a murit și a fost înhumat în mausoleu, conform ultimei sale dorințe, lângă mult iubita lui consoartă. Despre Shah Jahan se afirmă că ar fi fost cel mai strălucit împărat al Imperiului Mogul, el fiind responsabil pentru instaurarea unei epocii de aur a prosperității și stabilității în India. Istoricii spun că împăratul iubea foarte mult luxul și extravaganța, ca dovadă că el a comandat construirea unui tron, numit Taxt-e Tavus, în traducere: Tronul Păunului, situat în sala audiențelor( Diwan-i-Khas) din Fortul Roșu, a cărui cost a ajuns la aceiași sumă cu Palatul Versailles și de două ori mai scump decât Taj Mahalul. Tronul Păunului era conceput din aur masiv și acoperit cu pietre prețioase și a servit ca tron destinat împăraților moguli din India. Shah Jahan a construit palate în toată țara pe perioada domniei sale, când el a valorificat la maxim exploatarea pietrelor prețioase aflate din abundență în solurile țării sale.

El și-a dorit ca perioada sa de domnie să o întreacă în strălucire și expansiune pe cea a tatălui și a bunicului său, ceea ce s-a și întâmplat. El și-a dorit să construiască paradisul de pe pământ, lăsându-și amprenta definitiv în istorie și în memoria colectivă, ca unul dintre cei mai străluciți suverani pe care i-a avut India.
Autor: Andreea Arsene
Sursă de referință: https://www.citate-celebre-cogito.ro/o-poveste-de-iubire-de-neuitat-mumtaz-mahal-si-shah-jahan/