Traditii românești în luna martie – Mărțișorul

AUTOR- CORNELIA APOSTOL

În România luna martie are denumirea populară de Mărțișor. Vestitorii primăverii, ghioceii scot capul de sub zăpadă întâmpinând soarele cu albul lor pur. Ei sunt însoțiți uneori de un  mărțișor dăruit de 1 martie. Sărbătoarea profană a mărțișorului, de origine daco-tracă, presupunea dăruirea celor dragi de amulete despre care strămoșii credeau că sunt simbolul frumuseții și al fertilității. Ele erau atunci pietre albe sau roșii înșirate pe ață sau monede de aur  și argint în funcție de situația materială a celor ce le ofereau. Mărțișoarele erau dăruite pentru ca cei dragi să fie sănătoși și pentru a avea un an mai bun. Cercetările arheologice din România au scos la iveală pietricele albe și roșii în coliere ce se purtau la gât asemănătoare mărțișorului care datează de circa 8000 de ani. În tradiția populară roșul corespunde obrajilor rumeni ai persoanelor sănătoase, iubirii, iar albul este asociat purității, luminii, înțelepciunii, spiritualității, nobleții, fericirii. Alcătuit din două fire de lână, mătase sau ață, unul alb și unul roșu, șnurul era legat la mâna sau gâtul copiilor, tinerilor sau adulților, la coarnele vitelor sau în diverse locuri din gospodărie pentru a le proteja de boli, de calamități, de necazuri. Ele se purtau până la înflorirea pomilor, apoi se agățau de crengile înflorite pentru rod bogat. Specific spațiului balcanic (România, Moldova, Bulgaria, Macedonia de Nord, nordul Greciei) în care trăiesc români și aromâni, mărțișorul este o tradiție străveche înscrisă din 2017 în patrimoniul imaterial UNESCO. Datorită migrației românilor, tradiția a căpătat vizibilitate internațională. Sperăm ca această tradiție străveche să nu fie eclipsată întâi și apoi ștearsă de sărbătorile țărilor de adopție. Să fim mândrii de originalitatea și vechimea sărbătorii românești!

Share on Facebook

Tweet