***Editie online: Anul nr. III

februarie 10, 2025

Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Gala Galaction


Gala Galaction( născut cu numele de Grigorie Pișculescu) este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români. S-a născut la data de 16 aprilie 1879 în comuna Didești , județul Teleorman. Tatăl său era arendaș, iar mama fiică de preot. Urmează primele două clase primare în localitatea Didești, între anii 1886-1888, urmând ca ultimele două clase să le absolve la Roșiorii de Vede. Se înscrie la Liceul Sf. Sava din București în 1890. La începutul anului 1894 trimite la publicare în revista ”Vieața” condusă de Alexandru Vlahuță, primele sale creații literare. În 1895 ia legătura cu Mișcarea Socialistă înființată de Constantin-Dobrogeanu-Gherea unde se înscrie ca membru simpatizant. Leagă o relație de prietenie cu Tudor Arghezi în timpul când era încă elev la liceu, pe acesta l-a întâlnit la Cenaclul scriitorului Alexandru Macedonski. De dragul prieteniei cu Arghezi, Galaction repetă un an de liceu pentru a fi în aceeași clasă cu tovarășul său. Înființează revista Zig-Zag în 1896 împreună cu alți doi colegi și publică în primul rând un articol elogios la adresa poetului Alexandru Macedonski. Drept recunoștință, poetul îi publică un articol în publicația Liga Ortodoxă. În luna octombrie a aceluiași an publică în ziarul Adevărul schița ” Pe Terasă” , iar, în aceeași zi îi apare poezia ”Tablou uitat” în paginile publicației ”Liga Ortodoxă”. În ultima lună a anului 1896 îi este publicată în ziarul ”Adevărul” schița numită ”Harpistul’. În anul următor (1897) luna august publică poezia ”Aurora Mistică” în revista ”Aurora’‘ din Roșiorii de Vede. La începutul lunii septembrie 1897 publică poezia ”Pe Lyra” în ”Revista modernă”. Între anii 1898 și 1899 se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din București, însă numai după un an o abandonează pentru a se înscrie la Facultatea de Teologie. După terminarea facultății, își cotinue studiile la Cernăuți unde în anul 1909 devine Doctor în Teologie. Pe data de 25 noiembrie 1898, publică în paginile revistei Literatura și Arta Română cursul Istoria Filozofiei Antice, semnat cu numele Yang, scris de C. Dumitrescu-Iași. În aceași revistă publică lucrarea scrisă de Titu Maiorescu ”Istoria Filosofiei Moderne”. În toamna anului 1899 scrie și publică la revista ”Literatura și Arta Română” un articol în memoria Iuliei Hașdeu care moare în septembrie, iar în paginile aceleiași reviste publică nuvela ”Moara lui Califar” în luna martie a anului 1902.În ianuarie 1904 publică în revista bunului său prieten Tudor Arghezi, ”Linie Dreaptă” nuvela ”Îl osândesc jurații”? și ”Scrisori către simfoza”, creații care apar publicate și în revista Literatura și Arta Română în anul 1905. Nuvela ”Adamova” îi apare publicată în Revista Idealistă în luna sptembrie 1906, urmată de nuvela ”Copca-Radvanului”, publicată în luna februarie 1907, după care publică în ziarul ”Viitorul” schița ”Soleima”. Îi apare publicată nuvela ”Un testament” în paginile publicației ”Revista Idealistă” în lunile noiembrie- decembrie ale anului 1908. La începutul lunii ianuarie 1908, Gala Galaction primește funcția de defensor ecleziastic pentru Episcopia Olteniei si a Curții de Argeș. Pe data de 1 februarie 1908 acceptă invitația bunului său prieten, jurnalistul Nicolae Cocea, de a publica în revista ”Viața Socială”. În decursul unui an 1910-1911 Gala Galaction publică o serie de creații nuvelistice la Revista Socială, ca de pildă : De la noi, la Cladova; In pădurea Cotosmanei; Gloria Constantini; Dionis Grecoteiul; Lângă apă Vodislavei; Andrei Hoțul; Viteazul Jap si Moara lui Califar, Adamova si Copca-Radvanului. Începe colaborarea cu Revista Românească în care publică un articol despre poeziile lui Cincinat Pavelescu.

Pe data de 1 ianuarie 1912 intră în redacțiile publicațiilor ”Flacăra”, ”Teatrul”, ”Rampa”, iar anul următor publică articole în ziarul Înfrățirea. În 1914 în prima zi a lunii ianuarie îi este tipărit primul volum de schițe și nuvele numit Bisericuța din Răzoare.

În 1915, pe data de 1 ianuarie primește Premiul Academiei Române la solicitarea lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea pentru volumul Bisericuța din Răzoare. Pe parcursul anului 1915 are un conflict public cu criticul literar Eugen Lovinescu, acesta îl acuză pe Galaction printr-un articol publicat în revista ”Rampa” de trădare națională datorită simpatiei filo-germane. Scriitorul îi dă replică lui Lovinescu tot pe cale publicistică. În luna ianuarie a anului 1916 cel de al doilea volum de schițe și nuvele numit ”Clopotele de la Mănăstirea Neamțu” iese de la tipar și în același timp și și volumul ”La țărmul mării”. La 1 noiembrie 1918 pulblică în revista ”Cartea Vremii” cinci capitole din romanul ”Mango”. În luna ianuarie a anului 1919 este concediat din funcția de defensor ecleziastic din cauza suspiciunii de colaborare cu trupele ocupante germane, însă la aceeași dată este acceptat în calitate de colaborator la publicațiile: ”Socialismul”, ”Chemarea”, ”Lumea nouă”, ”Cuvântul liber”, ”Avântul”, ”Luptătorul”. În 1920 pe data de 1 ianuarie îi apare volumul ‘‘Răboji pe bradul verde”. Doi ani mai târziu, la aceeași dată începe colaborarea cu revista Dimineața. În 1922 devine diacon și preot. Volumul ”Toamne de odinioară” îi este tipărit în 1924 la 1 ianuarie, tot atunci începe colaborarea la publicația Lumea. Peste doi ani, în 1926 publică lucrările religioase întitulate: „Cartea creștinului ortodox sau meditare la rugăciunea Domneasca” si „Piatra din capul unghiului”. Colaborează cu publicațiile Sinteza și Cuget liber(1927). În același an îi apare traducerea Noului Testament biblic. În 1929 volumul de schițe și nuvele” Caligraful Terțiu” îi apare de sub tipar. În 1930 îi apare primul roman scris numit Roxana la data de 1 ianuarie 1930. Publică romanul ”Papucii lui Mahmud” la data de 1 ianuarie 1932. Peste un an, la începutul lunii ianuarie i se acordă Premiul Societății Scriitorilor Români și odată cu premiul iese de la tipar romanul ”Doctor Taifun”. Călătorește la Muntele Athos despre care scrie impresii. Câștigă premiul al treilea la un concurs literar organizat la Roma cu poezia ”Pe Gianicolo”. Timp de trei de zile(1938-1941) scriitorul colaborează cu Revista Fundațiilor Regale, Adam, România, România literară, Revista română. În 1938 reușește traducerea integrală a bibliei. Devine profesor la Facultatea de teologie în București la secțiunea Exegeza Vechiului Testament. În 1942 publică volumul ”În grădinile Sf. Antonie” la 1 ianuarie și lucrarea de artă dramatică în trei acte ”Rița Crăița”, în același timp primește și Premiul Național pentru proză. Timp de un an de zile 1945-1946 leagă o colaborare cu publicațiile Jurnalul de dimineață, Drapelul, Ultima oră, Adevărul, Lumea, Contemporanul. Este ales ca deputat în parlament în 1946. La 1 ianuarie 1947 îi este tipărit volumul ”Mangalia” care cuprinde referințe despre Marea Neagră și tot la aceeași dată primește medalia Ordinul Cultural în grad de Comandor, totodată devine Membru al Academiei Române, vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români. În 1954 primește este decorat cu medalia Ordinul Muncii, clasa I. Peste un an devine membru onorific al Academiei Române.

Din păcate, o comoție cerebrală îl țintuiește la pat vreme de șase ani, timp în care nu mai poate scrie nimic. Gala Galaction moare la data de 8 martie 1961 la vârsta de 81 de ani. Este înhumat la Mănăstirea Cernica. Opera lui Gala Galaction a abordat trei curente literare diferite: realismul, poporanismul și socialismul. Scriitorul și Teologul Galaction a fost căsătorit cu Zoe Dimitriu-Marcoci o fostă călugăriță de la Agapia cu care a avut patru fiice. Între cei doi soți a existat o diferență de vârstă de 12 ani dar și o frumoasă poveste de iubire, izvorâtă din simțăminte de puritate și credință.


Autor Andreea Arsene

Surse de referință: https://www.viatasiopera.ro/galaction-gala/biografie.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate