”Artistul folk, Tică Lumânare: ”Noaptea,,(poezie)

Când noaptea se lasă e totul pustiu,
Himerele lumii pornesc la vânat.
Ici, colo un câine mai umblă stingher,
O cucuvea s-a pus iar pe cântat.
Când noaptea se-așterne e gândul mai viu,
În voia lui umblă, mai abitir,
Precum caii sălbatici ce se-ncură în voie,
Pe dealuri și câmpuri, prin iarbă, prin știr.
Când noaptea e doamnă se-ncing iar dihănii
Și iar mii de gânduri în cap năvălesc:
Se scurg, se strecoară din zeci de unghere…
În liniștea nopții te înnebunesc!