Dr. psiholog MBE Nistor Becia: Psiholog în România și psiholog în UK: diferențe, standarde și realități profesionale

În ultimele luni am avut multe discuții cu oameni și profesioniști, atât din Regatul Unit, cât și din străinătate, despre ce înseamnă, de fapt, să fii psiholog calificat în UK.

Din aceste discuții mi-am dat seama că există încă multe confuzii, unele firești, legate de traseul profesional, de diferențele dintre țări și de standardele necesare pentru a deveni psiholog practician în Regatul Unit.

Am simțit, de aceea, că este important să explic mai clar acest traseu. Nu doar din perspectiva mea personală, ci și în contextul mai larg al lipsei de psihologi din Regatul Unit, o problemă semnalată în mod repetat de British Psychological Society, de documentele de planificare a forței de muncă din NHS și de alte organizații profesionale. În practică, această lipsă se traduce prin liste de așteptare mai lungi și prin dificultăți reale pentru oamenii care au nevoie să ajungă la un psiholog calificat.

Un aspect foarte important de înțeles este că România și Regatul Unit nu folosesc exact aceleași criterii atunci când definesc sau numără „psihologii calificați”. În România, registrul profesional include psihologi cu drept de liberă practică aflați la diferite niveluri: sub supervizare, practicieni autonomi, specialiști și psihologi principali. În Regatul Unit, criteriile pentru titlurile protejate de psiholog practician sunt mai stricte și presupun, de regulă, înregistrarea la HCPC, după finalizarea unei formări profesionale postuniversitare recunoscute, practică supervizată și evaluare de către organismul de reglementare.

Cu alte cuvinte, o diplomă în psihologie sau o recunoaștere profesională obținută în România poate reprezenta o bază importantă, dar nu echivalează automat cu statutul de psiholog practician în Regatul Unit. Această diferență explică, în parte, de ce România poate părea că are mai mulți psihologi, în timp ce Regatul Unit continuă să se confrunte cu lipsă de personal, liste de așteptare și blocaje importante în formarea profesională.

A deveni psiholog practician în Regatul Unit nu este un proces rapid și nici simplu. Nu este suficient doar să fi studiat psihologia. Traseul presupune, de obicei, o diplomă recunoscută în psihologie, formare postuniversitară suplimentară, experiență clinică supervizată, evaluare profesională, cercetare, practică etică și, în funcție de rută, înregistrare la HCPC și/sau obținerea statutului de Chartered Psychologist în cadrul British Psychological Society.

Este important de înțeles și cât de competitivă este formarea doctorală profesională în psihologie în Regatul Unit, mai ales în cazul programelor aprobate de HCPC și/sau acreditate de BPS, care pot conduce la eligibilitatea pentru înregistrarea la HCPC. Aceste programe nu sunt simple cursuri academice. Sunt rute de formare profesională cu locuri limitate, standarde ridicate și procese de selecție foarte exigente.

De exemplu, cifrele publicate pentru formarea în psihologie clinică NHS din 2025 au arătat 5.910 candidați pentru 1.179 de locuri finanțate de NHS, ceea ce înseamnă că doar aproximativ 20% dintre candidați au obținut un loc.

Acest nivel de competiție explică de ce mulți absolvenți foarte buni de psihologie petrec ani întregi acumulând experiență ca assistant psychologists, research assistants, support workers, terapeuți, consilieri sau în alte roluri clinice conexe, înainte de a fi acceptați într-un program doctoral de formare profesională.

Am ales să împărtășesc și o parte din propriul meu traseu, nu pentru că acesta este singurul drum posibil, ci pentru că poate ajuta la o înțelegere mai clară a duratei, complexității și exigenței acestei călătorii profesionale.

Primul meu pas formal în Regatul Unit a fost evaluarea calificării mele românești în psihologie de către UK NARIC. Diploma mea de Licență în Psihologie, obținută la Universitatea „Spiru Haret” din București în 2008, a fost considerată comparabilă cu nivelul unei diplome britanice de Bachelor. Această recunoaștere academică a fost o bază importantă, deoarece mi-a susținut progresul către Graduate Membership of the British Psychological Society, GMBPsS.

Graduate Membership al BPS este un reper profesional important. Arată că o persoană a obținut dreptul de a fi recunoscută ca Graduate Member al BPS și demonstrează angajamentul față de profesie. Totuși, acesta este doar începutul. Nu înseamnă, în sine, că persoana respectivă este psiholog practician.

După această etapă, au fost necesare studii postuniversitare suplimentare și experiență clinică relevantă. În cazul meu, acestea au inclus formare postuniversitară în Psychological Studies la Middlesex University, alături de experiență în roluri de assistant psychologist și alte activități clinice conexe. Aceste etape au fost esențiale pentru construirea bazei academice, practice și reflexive necesare dezvoltării mele profesionale ulterioare.

Un alt pas important în parcursul meu a fost obținerea BACP Register Certificate of Proficiency în 2013. Acest lucru mi-a permis să progresez pe ruta profesională de consiliere și psihoterapie și să lucrez în acest domeniu timp de mulți ani. A fost important și din punct de vedere practic, deoarece mulți dintre cei care urmează o formare avansată în psihologie trebuie, în același timp, să se susțină financiar, să acumuleze experiență, să continue formarea și să lucreze sub supervizare.

Ulterior, am primit o ofertă din partea Metanoia Institute pentru Introductory Postgraduate Year al programului Doctorate in Counselling Psychology and Psychotherapy by Professional Studies. Îmi amintesc și acum emoția și bucuria pe care le-am simțit când am primit acea scrisoare. Pentru mine, nu a fost doar o simplă ofertă academică, ci un moment care mi-a deschis cu adevărat drumul către succes și mi-a influențat profund viitorul profesional. Această ofertă a venit după un proces de selecție riguros, care a inclus o probă scrisă, un interviu de grup și un interviu individual. A fost un pas important care a deschis o nouă etapă în drumul meu către statutul de Chartered Psychologist și către dezvoltarea mea în cadrul sistemului profesional de psihologie din Regatul Unit.

Astăzi am privilegiul de a deține statutul de Chartered Psychologist și Associate Fellow of the British Psychological Society, AFBPsS. Însă acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte. A presupus mulți ani de formare, dezvoltare profesională, supervizare, evaluare și mii de ore de activitate clinică alături de diferite grupuri de persoane, în contexte și comunități diverse.

Împărtășesc toate acestea deoarece multe persoane, inclusiv profesioniști din străinătate, presupun în mod firesc că, odată ce cineva are o diplomă în psihologie, poate începe pur și simplu să lucreze ca psiholog în Regatul Unit. În realitate, ruta este mult mai lungă, mai structurată și mult mai reglementată.

Există, de asemenea, diferențe importante între roluri precum psiholog, consilier, psihoterapeut, Clinical Psychologist, Counselling Psychologist, Educational Psychologist și alte titluri de Practitioner Psychologist. Pentru a clarifica aceste diferențe, în lunile următoare intenționez să abordez separat fiecare dintre aceste roluri și să le explic mai detaliat. În mod special, în legătură cu propria mea înregistrare atât ca Clinical Psychologist, cât și ca Counselling Psychologist, voi explica asemănările, diferențele, rutele de formare, standardele profesionale și aria de competență într-un mod cât mai clar și accesibil.

Toate aceste roluri pot fi valoroase, dar nu sunt identice. Ele nu au aceeași rută de formare, aceeași protecție legală, aceeași reglementare profesională sau aceeași arie de practică.

De aceea, lipsa actuală de psihologi din Regatul Unit este o problemă atât de importantă. Nu este vorba despre lipsa interesului față de psihologie. Dimpotrivă, psihologia este un domeniu foarte popular. Dificultatea constă în faptul că drumul de la absolvent de psihologie la psiholog practician calificat presupune mulți ani de formare suplimentară, experiență clinică, supervizare, finanțare, plasamente și evaluare.

Dacă dorim un acces mai bun la servicii psihologice, trebuie să protejăm standardele profesionale ridicate, dar și să îmbunătățim rutele de formare, finanțarea, supervizarea, planificarea forței de muncă și recunoașterea corectă a profesioniștilor calificați, inclusiv a celor formați în străinătate.

Pentru mine, această călătorie a fost lungă, uneori dificilă, dar profund formatoare. M-a învățat răbdare, perseverență, responsabilitate și respect pentru standardele profesionale. M-a învățat că titlurile profesionale nu sunt doar litere după nume, ci reprezintă ani de muncă, experiență, supervizare, reflecție și angajament față de oamenii pe care îi sprijinim.

Cel mai important, publicul merită claritate. Persoanele care caută ajutor psihologic ar trebui să poată înțelege cine este profesionistul pe care îl consultă, ce calificări are, în ce registru profesional este înscris și ce tip de activitate este calificat și reglementat să ofere.

Nu este vorba despre ierarhie profesională. Este vorba despre calitate și despre a ajuta oamenii să aibă acces la sprijinul potrivit, la momentul potrivit.

Împărtășesc această postare cu speranța că poate inspira și alți oameni să urmeze acest drum foarte dificil, dar profund frumos și valoros, către profesia de Practitioner Psychologist în Regatul Unit. Este o călătorie lungă, solicitantă și uneori plină de obstacole, dar pentru cei care simt cu adevărat această chemare, poate deveni una dintre cele mai importante și împlinitoare călătorii profesionale.

Text preluat de pe pagina facebook oficială a Dr. Becia.

Share on Facebook

Tweet