Artistul Folk, Tică Lumânare, poezie de suflet

DOR Mi-e dor de-acasă, dor de-ai mei,
Mi-e dor de-a mea copilărie
Când nu știam decât să zburd
Și să trăiesc fără simbrie.
Nu aveam griji, n-aveam nevoi,
Eram cu toții laolaltă,
Frați, părinți, prieteni, veri
Și … soba ne părea înaltă.
Stăteam la joacă pân’ la prânz
Când mama ne striga la masă,
Apoi dormeam … puțin de tot,
Apoi fugeam iarăși din casă.
Nu pot uita cum iarna-ntreagă
Stăteam afară ziua toată,
Intram în casă înghețați,
Cu muci la nas, ciorapii leoarcă.
N-aveam covid, niciu măcar gripă…
Aveam jocuri, prietenie…
Nu aveam bani, n-aveam nimic…
Aveam în schimb copilărie!