Artistul folk, Tică Lumânare- poezie patriotică…


CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
Țara mea de glorii, țara mea de vis
Cu păduri și ape, cu locuri de dor
Cu munți și cu mare, ca în paradis
Țti doresc și oameni care să te vadă
Și să te cunoască cum eu te cunosc
Sa-ți iubească limba, obiceiuri, flori
Și să te conducă alți conducători
Care nu te fură, nu te vând la alții
Care nu-și bat joc de al lor popor
Care să nu pupe *unduri, mâini străine
Să vrea pentru tine un alt viitor
Oameni sa-ți vorbească limba ta straveche
Să îți cante munții valurile mării,
Nu străină limbă, nu marionete
Ce-și cantă dușmanii chiar și-n imnul țării
Oameni ce-și iubesc istoria, eroii
Nu să-i denigreze, să vrea alții noi
Chiar eroi străini inventați prin filme
De cei care n-au ei inșiși eroi
Care fac erou din orice nevolnic
Ce a dat vreun gol, sau nu știu ce-a făcut
Nu că a murit, pentr-un crez, o țară
Ci ca a luat bani și că i-a plăcut
Oameni în picioare, nu ingenuncheați
Nu să plece capul până la pământ
Ci cu pieptu-n fata, senini, veseli, mandri
Cu lumina-n ochi și fruntea în vânt
Nu iți dorec turma condusă de șmecheri
Pe doi mici și-o bere tot la patru ani
Care stă prin cârciumi pe-o țuica și-o bere
Și pe ajutoare date de primari
Doresc să nu-ți plece din țară valori
Să crească venitul unor țări mai mari
Ca să ne rămână piloși, habarniștii
Ce încarcă scheme pe la bugetari
Să nu mai trăim chiar în țara noastră
Viețile de slugă doar cu obligații
În timp ce aleșii dau pentru putere
Drepturi si favoruri celorlalte nații.
Sa nu te mai fure, să nu te mai vândă
Iți doresc că totuși în ceasul din urmă
Cât mai ai resurse, cât mai ai păduri
Să se-oprească jaful care te sugrumă
Cât mai ai putere, cât mai ai un nume
O identitate, un trecut domnesc
Să te vadă lumea cât poti fi de mândră
Dulce Românie, asta ți-o doresc…