Cea mai cunoscută maximă a tuturor timpurilor îi este atribuită legendarului filozof italian Niccolo Machiaveli: ”Scopul scuză mijloacele,,

Niccolo Machiaveli a fost unul dintre cei mai mari filozofi ai curentului umanist din perioada Evului Mediu. Născut la Florența la începutul veri, pe data de 3 mai 1469, filozoful italian a rămas în istoria literaturii universale mai ales datorită unei maxime formulate în următoarea frază: ”Scopul scuză mijloacele,,. Pe lângă calitatea de filozof pe care a avut-o Niccolo Machiaveli, el a deținut și funcția de diplomat de la vârsta de 29 de ani, timp de 14 ani, fiind un activist patriot fervent care a inițiat prin scris bazele unificării Italiei într-un stat modern. Cea mai celebră carte a marelui filozof italian se numește ”Principele ,,, fiind o lucrare politică ingenioasă, care a generat controverse, întâmpinând critici și opoziție de la principala instituție statală care era Biserica Catolică. În conținutul cărții: Prințul, Machiaveli îi atribuie personajului principal, caracteristici umane, aparent lipsite de moralitate, însă autorul justifică această atitudine lipsită de scrupule ca fiind necesară prințului pentru a-și consolida puterea. În viziunea lui Machiavelli, conducătorul unui stat trebuie să recurgă la toate mijloace care contravin considerentelor morale, pentru a construi un stat puternic și durabil pe bazele unei structuri politice autoritare, în unele situații fiind necesare și intervențiile brutale ale susținătorilor conducătorului statului, împotriva oponenților care făceau parte din clasa nobilă.. și chiar unele acte de corupție ar fi putut fi permise, atâta timp cât liderul statal își putea păstra atribuțiile pe o perioadă lungă.
Raționamentul lui Machiaveli asupra păstrării puterii unui lider gravita în jurul ideii că acel lider trebuie să inspire teamă și groază maselor și nu respect sau admirație. Unul dintre cei mai vehemenți critici ai lui Machiaveli a fost teologul și eruditul Erasmus de Rotterdam, acesta fiind cunoscut pentru toleranța religioasă manifestată, el fiind precursorul reformelor religioase care au precedat apariția cultului religios protestant. Critici vremi au specificat că tiparul autoritar atribuit prințului și anturajului său nu coincide cu forma de organizare statală în cadrul unui regim monarhic, ci mai degrabă într-o republică. Dacă la acea vreme, cartea lui Machiaveli a întâmpinat opoziție de la autoritățile vremii fiind retrogradată în Index Librorum Prohibitorum de către reprezentanții clerului catolic, de-a lungul vremii, cartea a fost interpretată în mai multe feluri de către cărturari vremii, fiecare din ei atribuindu-i un rol divers în literatură. De exemplu, filozoful Jean Jacques Rousseau, reprezentant de frunte a epocii iluminate, a considerat tratatul politic a lui Machiavelli doar o simplă carte care are un conținut satiric, pe când alți savanți au specificat despre opera filozofului italian că ar prezenta paragrafe ezoterice. Oricare ar fi interpretarea atribuită operei lui Machiavelli, valoarea scrierilor sale a rămas de actualitate. Cred că nu există om de pe pământ, decât cu puține excepții, care să nu fi auzit maxima atribuită filozofului: ”Scopul scuză Mijloacele,,.
Autor-Andreea Arsene