Dante Alighieri și ”Divina Comedie,, – poemul legendar care a influențat literatura universală

”Divina Comedie,, este una dintre lucrările poetice cele mai ample și valoroase din istoria literaturii universale. Autorul poemului Divina comedie, Dante Alighieri a scris faimoasa operă poetică pe baza perceptelor religioase, politice și filozofice transpuse în trei părți cu ajutorul unei călătorii imaginare care are ca destinație trei nivele spirituale : Infernul, Purgatoriul și Paradisul. Lumea spirituală imaginată de Dante în poemul său este de fapt o altă transpunere a ideologiei religioase catolice sub formă de versuri. Călăuza lui Dante în călătoria făcută în lumea de dincolo este poetul antic Vergilius, care reprezintă un reper important al rațiunii, iar iubita sa Beatrice are legătură cu divinitatea, ea fiind cea care îl învață să cunoască iubirea. La fel cum este menționat în referințele religioase creștine, Dante își imaginează iadul ca pe un loc unde oamenii care au păcătuit sunt pedepsiți groaznic. Poetul îi întâlnește pe unii dintre marii filozofi greci ai antichități sălășluind în lumea de jos, prilej cu care comunică cu ei. Iadul lui Dante este împărțit în nouă diviziuni numite cercuri, iar fiecare din aceste locații ale infernului adăpostesc sufletele celor care s-au făcut vinovați de anumite păcate precum: cei care au murit nebotezați, lașii, lacomii, zgârciții și risipitorii, furioșii, ereticii, cămătarii, sinucigașii, criminalii, vrăjitorii, lingușitorii și trădătorii. Satisfacția sa crește însă când își vede dușmanii arzând în flăcările infernului. Ajuns în Purgatoriu, Dante prezintă locul ca pe o dimensiune spirituală a căinței și a păcii unde sufletele se pot purifica pentru a atinge un nivel spiritual mai înalt.

În ultima călătorie făcută, Dante ajunge în Paradis, acolo unde cunoaște suprema stare de exaltare sufletească prin eliberarea de poverile pământești ale ispitelor și greșelilor. În Paradis, Dante îl întâlnește pe Sf. Bernard care îl conduce în cel mai sacru sanctuar unde se întâlnește cu Treimea. Călătoria lui Dante care durează șapte zile, simbolizează de fapt alternanța unor stări interioare contradictorii imaginate prin spectrul religiozității dar și o metaforizare a imaginii Florenței din acel secol în care statul și cu biserica se luptau pentru supremație. Comedia lui Dante a avut o influență uriașă asupra literaturii europene de-a lungul secolelor și nu doar, poemul a influențat apariția unor lucrări de natură teologică cu privire la lumea de dincolo, ceea ce a dat naștere unor convingeri religioase asupra locului în care merg sufletelor tuturor celor trecuți în neființă. Comedia lui Dante, numită ulterior Divina Comedie rămâne un punct de referință extrem de important pentru literatura universală.
Iată un fragment din infernul, cântul III
„Prin mine mergi la cuibul întristării,
prin mine mergi la vecinic plâns fierbinte,
prin mine mergi la neamul dat pierzării.
Justiția mișca pe-al meu Părinte
puterea cea divină m-a durat,
iubirea primă și suprema minte.
Când eu n-am fost, nimic n-a fost creat,
ci vecinic tot și-n veci voi fi durată.
să lase-orice speranță cine-a’ntrat.”
”— Inscripția de pe poarta Infernului, Cântul III
Mâncăii – autor Andreea Arsene