Poezia” ODĂ LIMBII ROMÂNE ” , creată de scriitoarea, poeta și Deputata MONICA IONESCU, este o dovadă vie a modului în care arta cuvântului poate reda identitatea, memoria și spiritualitatea unui popor

CĂTĂLINA MIOARA GEORGESCU- REDACTOR EXTERN LA PUBLICAȚIA KULT APOGEUM

Într-o epocă in care ritmul alert al cotidianului îndepărtează adesea atenția de la valorile fundamentale, este remarcabil să vedem o personalitate implicată activ în viața publică și parlamentară – cum este Doamna

Monica Ionescu- Deputat, Avocat, Poessia Prossa , pastrîndu-și vie sensibilitatea poetică.

Poezia” ODĂ LIMBII ROMÂNE ” , creată de scriitoarea, poeta și Deputata MONICA IONESCU, este o dovadă vie a modului în care arta cuvântului poate reda identitatea, memoria și spiritualitatea unui popor.

Publicată inițial în august 2014 și evocată de autoare cu ocazia ZILEI LIMBII ROMÂNE ( 31 august), creația reprezintă o reverență caldă adusă graiului strămoșesc.

Versurile redau cu o profunzime aparte legătura ombilicală dintre creator, neam și limba maternă.

Condeiul ca act de rugăciune: Versurile de debut ( ” În negura vremii, trecut-am condeiul, / Lăsat-am tot gândul să-mi cânte temeiul”) transformă scrisul dintr-un simplu exercițiu literar într-o căutare a fondului sufletesc românesc.

Memoria identitară și școala de altădată: Amintirea ” vechii psaltiri ” și a manualului ” Cetire la limba română ” aduce un omagiu educație clasice, figurii dascălului și continuității culturii românești prin generații.

Refugiul spiritual și rugăciunea: În strofa finală, autoarea leagă limba maternă de credință: ” Mi-e ruga spre Domnul în limba română”!, amintind că graiul nu este doar un instrument de comunicare, ci canalul de conexiune cu Sfânta moștenire a străbunilor.

Aprecierea mea profundă către acestă inițiativă de a cinsti ZIUA LIMBII ROMÂNE, nu doar prin declarații formale, ci prin însăși frumusețea versului.

Poezia reușește să transmită un sentiment autentic de mândrie națională și nostalgie creativă, aducând un prinos de recunoștință dascălilor, cărților vechi și tradiției care ne definesc ca neam!!.

Creații de o asemenea delicatețe ne reamintesc că limba română rămâne cel mai de preț tezaur al nostru – o comoară de păstrat, de cultivat și de dat mai departe cu credință și bucurie.

Atât profunzimea versurilor, cât și simbolistica aleasă pentru acestă zi sfântă merită întreaga stimă și considerație!

Share on Facebook

Tweet