Cella Serghi- una dintre cele mai cunoscute prozatoare interbelice

În anul 1977, Cella Serghi a publicat un volum autobiografic intitulat „Pe firul de păianjen al memoriei”. A fost o scriitoare profund atașată de farmecul ținutului natal, iar marea a avut o influență puternică asupra copilăriei sale. Despărțirea de mare, din cauza refugiului în timpul războiului, a lăsat urme adânci în sufletul său. În opera sa, Cella Serghi a evocat adesea marea, considerând-o o prezență vie și de vis. Mișcarea necontenită a valurilor, schimbările de culoare și frumusețea peisajelor marine au fost surse de inspirație pentru scriitoare. În romanul său „Pânza de păianjen”, care are un puternic caracter autobiografic, se regăsesc ecouri ale mării și amărăciunea despărțirii de aceasta. Familia Marcoff, în care s-a născut Cella Serghi, a locuit în Constanța până în 1916, când a fost nevoită să se refugieze în timpul războiului. Au locuit în Brăila și apoi s-au stabilit în București. Cella Serghi și-a continuat studiile în diferite orașe în care familia s-a mutat. A urmat Facultatea de Drept la București, obținând licența în 1931. În timpul studenției, a lucrat ca secretară la un avocat și a practicat avocatura o perioadă de timp, ceea ce i-a oferit o mai bună înțelegere a diferitelor caractere umane și a îmbogățit gama personajelor sale literare.

Debutul literar al Cellei Serghi a avut loc în anul 1937, când a publicat în revista „Revista fundațiilor” primul fragment din romanul său „Pânza de păianjen”, intitulat „Cele dintâi nedumeriri”. Acest debut a fost remarcabil și a fost apreciat de scriitori consacrați precum Camil Petrescu și Alexandru Rosetti. Romanul în manuscris fusese citit anterior în 1936 de Mihail Sebastian, care l-a recomandat apoi lui Liviu Rebreanu. Astfel, talentul și calitatea scrierii Cellei Serghi au fost recunoscute și susținute de trei mari scriitori ai vremii. După debutul său literar, Cella Serghi a fost invitată să publice în reviste precum „Viața românească” și „Revista Fundațiilor”, iar Eugen Lovinescu a invitat-o să contribuie la revista „Sburătorul”. Aceste colaborări au adus Cellei Serghi numeroase prietenii literare și au consolidat poziția sa în lumea literară românească. Schițele publicate în revistele menționate, având ca eroină principală pe Mirona, au devenit ulterior romanul „Cad zidurile”, apoi au fost republicate sub titlurile „Cartea Mironei” sau „Mirona”.

În anii care au urmat, Cella Serghi a continuat să publice articole și schițe în reviste precum „Femeia”, „Flacăra” și „Viața românească”. Romanele sale au cunoscut un mare succes și au fost reeditate de mai multe ori. Eroinele sale, femei complexe și cu destine tulburătoare, au captivat publicul și au adus scriitoarei o largă audiență.

Critica literară a apreciat viziunea realistă a cărților sale, iar popularitatea sa a fost confirmată de numeroasele reeditări ale operelor sale. Pe lângă creația originală, Cella Serghi a fost și o traducătoare talentată.

După debutul său literar, Cella Serghi a fost invitată să publice în reviste precum „Viața românească” și „Revista Fundațiilor”, iar Eugen Lovinescu a invitat-o să contribuie la revista „Sburătorul”. Aceste colaborări au adus Cellei Serghi numeroase prietenii literare și au consolidat poziția sa în lumea literară românească. Schițele publicate în revistele menționate, având ca eroină principală pe Mirona, au devenit ulterior romanul „Cad zidurile”, apoi au fost republicate sub titlurile „Cartea Mironei” sau „Mirona”.

În anii care au urmat, Cella Serghi a continuat să publice articole și schițe în reviste precum „Femeia”, „Flacăra” și „Viața românească”. Romanele sale au cunoscut un mare succes și au fost reeditate de mai multe ori. Eroinele sale, femei complexe și cu destine tulburătoare, au captivat publicul și au adus scriitoarei o largă audiență. Critica literară a apreciat viziunea realistă a cărților sale, iar popularitatea sa a fost confirmată de numeroasele reeditări ale operelor sale. Pe lângă creația originală, Cella Serghi a fost și o traducătoare talentată.

Cele mai importante opere ale scriitoarei

Pânza de păianjen, roman revizuit de autoare în trei ediții succesive (în 1938, 1946 și 1971)
Cad zidurile, 1950, roman refăcut în 1965 sub titlul Cartea Mironei și în 1972 sub titlul Mirona
Cântecul uzinei, 1950
S-a dumirit și Moș Ilie, 1950
Surorile, nuvelă, 1951
Cantemiriștii, 1954
Fetele lui Barotă, 1958, redenumit, în ediția din 1974, Iubiri paralele
Cartea Mironei, Editura pentru Literatură, Romane de ieri și de azi, 1967
Gențiane, 1970
Pe firul de păianjen al memoriei, 1977
În căutarea somnului uriaș, povestire, 1980
Această dulce povară, tinerețea, 1983, cu o ediție a doua revăzută, apărută postum în 1993
Interviuri, cu douăsprezece scrisori inedite către Ilie Rad; ed. îngrijita, pref. și nota asupra ed. de Ilie Rad; 2005

Autor-Andreea Arsene
Surse de referință: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cella_Serghi