Cezar Bolliac: Poetul paşoptist care a luptat pentru drepturile si libertăţile naţiunii române
Cezar Bolliac, născut pe 23 martie 1813 în București, a fost o personalitate marcantă a literaturii și politicii românești din secolul al XIX-lea. Activitatea sa a fost profund influențată de contextul social și politic tumultuos al vremii, iar contribuțiile sale au lăsat o amprentă durabilă asupra culturii românești. Provenind dintr-o familie cu rădăcini greco-italiene, Cezar Bolliac a fost fiul medicului Anton Bogliako și al Zincei Kalamogdartis. După o educație timpurie în familie, a urmat cursurile Colegiului Sfântul Sava, unde a avut privilegiul de a fi îndrumat de I.H. Rădulescu, un profesor care a jucat un rol esențial în cariera sa literară. Deși a început o carieră militară în 1830, Bolliac a realizat rapid că vocația sa era literatura, alegând să se dedice scrisului și activismului civic.
În 1833, Bolliac devine membru al Societății Filarmonice, o organizație culturală importantă a vremii. Colaborarea sa cu Constantin G. Filipescu la revista „Curiosul” a fost un moment semnificativ în cariera sa, dar publicația a fost interzisă după doar patru numere din cauza satirizării politice, ceea ce a dus la încarcerarea sa. De-a lungul anilor, Bolliac a fost implicat în diverse activități politice, fiind arestat și exilat din cauza convingerilor sale revoluționare.
Un moment de cotitură în cariera sa a fost publicarea articolului „Către scriitorii noștri” în 1844, în care îndemna colegii săi să se angajeze activ în viața civică și să folosească literatura ca un instrument de schimbare socială. De asemenea, volumul său de poezii din 1847, intitulat „Poezii nouă”, reflectă preocupările sociale ale vremii, abordând teme precum condiția muncitorului și lupta pentru libertate.
Bolliac a fost un participant activ la revoluția din 1848, jucând un rol esențial în organizarea și promovarea idealurilor revoluționare. A fost secretar al guvernului provizoriu și a contribuit la redactarea documentelor fundamentale ale mișcării. După înfrângerea revoluției, a fost nevoit să se refugieze, mai întâi în Ardeal, apoi în străinătate, unde a continuat să scrie și să militeze pentru cauzele în care credea.
În perioada exilului său, Bolliac a locuit la Paris, unde a fost activ în comunitatea românească de acolo. A publicat lucrări literare și politice, precum poemul „Domnul Tudor” și revista „Buciumul”, care reflectau atât aspirațiile naționale, cât și preocupările sociale. De asemenea, a fost implicat în activități arheologice, devenind un precursor al acestui domeniu în România.
kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate