***Editie online: Anul nr. III

februarie 14, 2025

Clonarea Umană- între realitate și teoria conspirației


Unul dintre cele mai dezbătute subiecte științifice care a apărut încă din anii 90′ este clonarea. Omul încă de la apariția pe pământ și-a dorit să devină nemuritor, un deziderat care a rămas întipărit genetic., fiind transmis urmașilor până în zilele noastre. Clonarea ar părea să fie una dintre alternativele care ar putea asigura imortalitatea ființelor vii. Dar ce este clonarea? Iată definiția: Clonarea reprezintă modalitatea prin care se creează o replică identică din punct de vedere genetic a unei celule, țesut sau organism. Rezultatul procesului de clonare este clona, aceasta având un material genetic (genom) identic cu celula, țesutul sau organismul după care a fost copiată. ADN-ul celor două copii este identic până la ultima nucleotidă, fără să existe absolut nicio diferență structurală sau funcțională între genele lor. Primul experiment de clonare a unui mamifer, o oaie, a avut loc în orașul Edinburg( Scoția) în luna iulie a anului 1996 sub coordonarea oamenilor de știință Wilmut și Keith Campbell. Clonarea oiței Dolly a iscat un scandal public foarte mediatizat de presa internațională care a culminat cu interzicerea clonării oriunde în lume după ce Biserica Catolică a luat atitudine împotriva acestei practici care intră în totală contradicție conceptelor religioase creștine. Cu toate aceste obiecții puternice primite cercetătorii din toată lumea au catalogat experimentul ca pe unul dintre cele mai mari progrese științifice ale omenirii. Până să se ajungă la rezultatul optim dorit, oaia Dolly a fost clonată de peste 277 de ori însă toate aceste încercări au fost eșuate. Ulterior clonării oiței Dolly i-au urmat o altă serie de clonări efectuate pe alte specii de animale. Din cauza faptului că oaia clonată suferea de o afecțiune pulmonară și atrită, a trebuit să fie eutanasiată după șase ani de zile. Conform teoriei științifice există două tipuri de clonare: clonarea embrionară care se produce pe cale naturală și cea nucleară care utilizează metode artificiale pentru reproducerea celulelor identice. Unii teoreticieni ai conspirației afirmă că procesul științific prin care se obține clonarea nu a încetat niciodată, din contra a apărut cu mult înainte de a fi dat oficial publicității. Aceste teorii incredibile susțin ipoteza apariției clonării umane încă de la mijlocul anilor 50′ în cadrul unui proiect științific secret lansat și finanțat de CIA în zona 51, o bază militară subterană care se află localizată în deșertul Nevada despre care s-a vehiculat că ar fi într-o legătură cu civilizațiile extraterestre.

Cu toate aceste teorii, multă vreme, forumurile științifice internaționale au negat practica sau existența clonării umane, formulând ca justificare dificultatea punerii în practică datorită complexității ADN ul uman. La momentul actual există numeroase filme documentare sau simple înregistrări care circulă pe rețele de socializare care vin în confirmarea acestor teorii ale clonării umane efectuată în rândul celebrităților de la Hollywood prin utilizarea unei tehnologii avansate, care poate efectua un transfer de conștiință ce poate fi programată la diferite stadii de inteligență. Deși scenariul pare a fi unul cât se poate de fantezist, pe teritoriul SUA există unele laboratoare acreditate care produc membre și organe ale corpului uman care sunt folosite pentru a le înlocui pe cele bolnave în diverse operații. Același lucru se întâmplă de mai bine de un deceniu și în China în orașul Tianjin, locul unde se află o fabrică de clonare umană și animală.

Chiar dacă angajații clinicii neagă că ar fi ajuns până la stadiul clonării umane deși au toată aparatura, materialele și cunoștințele necesare ca să demareze experimentul, Directorul grupului, Xu Xiaochun, a afirmat că prioritar rămâne clonarea efectuată pe animale de producție, în special bovine, care pot asigura hrana necesară oamenilor. Cu alte cuvinte, exista multe centre de clonare în lume, mai ales în țările foarte dezvoltate, însă niciunul din aceste laboratoare științifice experimentale nu recunoaște practica clonării umane, probabil din teama de a nu fi criticați și marginalizați de către opinia publică la fel cum s-a întâmplat în trecut. Probabil că va mai dura câteva deceni până când clonarea umană va fi recunoscută unanim pe plan internațional ca practică utilă progresului medical.

surse de referință: https://asociatiaprovita.ro/resurse/bioetica/clonarea-umana/#:~:text=Clonarea%20uman%C4%83%20reprezint%C4%83%20ob%C8%9Binerea%20a,clonarea%20reproductiv%C4%83%20%C8%99i%20clonarea%20terapeutic%C4%83.

Autor-Andreea Arsene


kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate