Din publicația UZPR: Confesiunile unei actrițe care trăiește doar prin teatru: Ileana Olteanu – interviu de Alina Găman

interviu din publicația Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România : https://uzpr.ro/03/07/2026/confesiunile-unei-actrite-care-traieste-doar-prin-teatru-ileana-olteanu-interviu-de-alina-gaman/

Unii artiști nu caută gloria, ci adevărul. Nu trăiesc pentru aplauze, ci pentru emoția sinceră pe care o dăruiesc publicului. Ileana Olteanu este un astfel de artist rar: o femeie puternică, echilibrată, distinsă, care împletește cu o grație firească două vocații uriașe – teatrul și maternitatea.

Pentru ea, scena nu este doar un loc de muncă, ci un spațiu sacru, o prelungire a sufletului. Acolo se simte fericită, acolo se regăsește, acolo trăiește cu adevărat. Jumătate din viață și-a petrecut-o pe scândură, iar fiecare rol a devenit o treaptă spre o înțelegere mai profundă a lumii și a oamenilor.

Cu un șarm aparte, cu un talent deosebit și cu o noblețe interioară care se simte în fiecare cuvânt, Ileana Olteanu își poartă destinul artistic cu demnitate și bucurie. Acest interviu ne invită să pășim în universul ei, să o descoperim așa cum este: autentică, luminoasă, profundă.

– Stimată doamnă Ileana Olteanu, am rugămintea să vă descrieți în câteva cuvinte.

– Sunt Ileana Olteanu, actriță a Teatrului Național București din 1998. Acum am 51 de ani, iar jumătate din viață mi-am petrecut-o în teatru, pe scenă.

– Care sunt spectacolele în care jucați în acest moment?

– Spectacolele în care joc acum la TNB sunt: Cursa de șoareci, regia Erwin Simshemson; Moroi și păpădii, regia Gavril Pătru; A fost odată în România, regia Dragoș Huluba; Allegro, ma non troppo, regia Răzvan Popa; Amanta, regia Armand Calotă.

– Ați dat viață multor personaje. Care este personajul care v-a schimbat viața?

– Personajul Alioska din Azilul de noapte, în regia lui Ion Cojar. Era debutul meu la Teatrul Național și jucam alături de Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel… A fost o provocare și pentru că făceam un travesti. Interpretam un băiețel al străzii care cânta la acordeon.

– Care a fost cea mai mare provocare a vieții dumneavoastră?

– Cea mai mare provocare a vieții a fost adopția copiilor mei. Un lucru pe cât de greu, pe atât de frumos! Sunt mândră de copiii mei și chiar și de mine… pentru că în momentele grele am fost puternică și am făcut față provocărilor.

– Jucați în spectacole minunate și de succes. Cu ce proiecte vreți să surprindeți publicul în viitor?

– Lucrez cu aceeași echipă din Moroi și păpădii la un nou proiect care, sper, va ieși în martie.

– Aveți o colecție impresionantă de ii. De unde vine pasiunea dumneavoastră pentru ia românească?

– Cred că orice român are acasă o ie sau o cămașă cusută de bunici. Eu am avut câteva de la bunica, apoi mergeam la Muzeul Țăranului Român și îmi plăcea să vorbesc cu țăranii care veneau cu câte ceva din lada de zestre. Mă fascinează tot ce e lucrat de mâna omului, cu răbdare și talent.

– Ce îndemn transmiteți noii generații?

– Să muncească mult. Talentul și norocul nu sunt de ajuns. Eu lucram câteva ore pe zi când eram tânără și mereu lucram la două-trei proiecte diferite, și ca limbaj, și ca echipă. Căutam, descopeream, citeam, mergeam la cursuri. Și să nu refuze proiecte. Eu nu prea mergeam la televiziune, la castinguri, și nu a fost bine. Acum au multe oportunități. Să profite de ele!

Share on Facebook

Tweet