Din seria poeţilor basarabeni: Emil Brumaru

Brumaru a urmat Liceul de Băieți Nr. 1 din Iași, absolvind în 1955, și a continuat cu studii la Facultatea de Medicină din Iași, pe care a finalizat-o în 1963. Deși a activat ca medic generalist timp de mai bine de un deceniu, în 1975 a decis să renunțe la cariera medicală pentru a se dedica în întregime scrisului, o alegere care avea să-i contureze destinul literar.

Cariera sa literară a început cu un debut promițător în revista „Luceafărul”, iar în 1970 a publicat primele sale volume de poezie, „Versuri” și „Detectivul Arthur”. Poezia lui Brumaru a fost apreciată atât de critici, cât și de cititori, datorită stilului său non-conformist și a viziunii originale asupra lumii.

De-a lungul anilor, a contribuit cu articole și rubrici în publicații precum „România literară”, „Ziarul de Iași” și „Suplimentul de cultură”, având o prezență activă și în mediul online.

Brumaru a scris o serie de lucrări care l-au consacrat în cariera, incluzând titluri precum „Julien Ospitalierul”, „Cântece naive”, „Adio, Robinson Crusoe” și „Dulapul îndrăgostit”. Poeziile sale au fost incluse în antologii din diverse colțuri ale lumii, de la România la Germania, Franța și Anglia, demonstrând astfel impactul său internațional.

Printre lucrările sale celebre se numără și „Cerșetorul de cafea”, „Submarinul erotic” și „Infernala comedie”, fiecare având un stil distinct și o abordare unică a temelor universale. Brumaru a continuat să publice și în anii recenți, cu volume precum „Amintiri din rai” și „Rezervația de îngeri”, consolidându-și astfel statutul de poet de referință în literatura română.

Emil Brumaru este considerat un personaj complex  în peisajul literar românesc, cu o carieră marcată de inovație și o  curiozitate de a afla ce ascunde tainele  condiției umane.

Surse de referinţă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Brumaru