***Editie online: Anul nr. III

februarie 6, 2025

Din seria scriitorilor români contemporani: Cezar Ivănescu

Cezar Ivănescu, născut pe 6 august 1941 în Bârlad, județul Vaslui, a fost o personalitate marcantă a literaturii române, recunoscut atât ca poet, cât și ca dramaturg și traducător. A decedat pe 24 aprilie 2008 la București, lăsând în urmă o moștenire literară deosebită și o influență profundă asupra generațiilor de scriitori care au venit după el. Provenind dintr-o familie de intelectuali moldavi, Cezar Ivănescu era nepotul lingvistului Gheorghe Ivănescu și avea legături de rudenie cu renumitul matematician Octav Onicescu. Mama sa, Xantipa Naum, era de origine albaneză, ceea ce l-a determinat pe Ivănescu să își revendice cu mândrie rădăcinile albaneze, afirmând că a moștenit de la acestea curajul, iar de la români puterea de a îndura. Această dualitate culturală a influențat profund viziunea sa artistică.


După absolvirea Facultății de Filologie din Iași, Ivănescu a început să își construiască cariera literară, devenind redactor la revista „Luceafărul” și îndrumând cenaclul „Numele poetului”, care a fost frecventat de tineri scriitori promițători.Primul său contact cu publicul a avut loc în 1959, când a debutat în revista „Flacăra Iașului”. În 1968, a publicat volumul său de debut, „Rod”, care a fost întâmpinat cu entuziasm de critici. Nicolae Manolescu, un important critic literar, a descris această lucrare ca fiind un moment revoluționar în literatura română. Această apreciere a fost confirmată prin obținerea Marelui Premiu al Festivalului Național de Poezie „Mihai Eminescu” din Iași.

Debutul său în dramaturgie a avut loc în 1969 cu piesa „Mică dramă”, care a fost montată la Teatrul „Al. Davila” din Pitești. Această piesă a marcat începutul unei cariere prolifică în teatru, Ivănescu continuând să scrie și să monteze lucrări originale. În 1963, Cezar Ivănescu s-a căsătorit cu Maria Avasîlcăi, o traducătoare talentată, care a contribuit semnificativ la cariera sa literară. Împreună, au tradus lucrări importante din literatura franceză, colaborând la traducerea unor autori de renume precum L.F. Céline și Mircea Eliade. Maria a fost o figură esențială în viața lui Ivănescu, sprijinindu-l în toate demersurile sale artistice.

Pe parcursul anilor ’70, Ivănescu a început să susțină spectacole de muzică și poezie, aducând un suflu nou în peisajul cultural românesc. A creat o orchestră proprie, „Baaad”, și a început să compună muzică pentru versurile sale, reînvigorând tradiția baladescă medievală printr-o abordare modernă. Cezar Ivănescu a fost un artist angajat, care nu a ezitat să își exprime opiniile critice față de regimul comunist. A fost un activist al libertății de exprimare, participând la greva foamei în mai multe rânduri, ca formă de protest împotriva cenzurii și a abuzurilor politice. Aceste acțiuni l-au adus în conflict cu autoritățile, dar au consolidat imaginea sa de poet rebel.

În 1990, a fost victima mineriadei, suferind agresiuni fizice și psihice care l-au marcat profund. Deși a reușit să își continue activitatea literară, aceste experiențe au lăsat urme adânci în sufletul său. Cezar Ivănescu a continuat să scrie și să publice până la sfârșitul vieții sale, lăsând în urmă o operă vastă și diversificată. A fost recunoscut post-mortem cu titlul de „Excelență în domeniul literar” în 2018, o dovadă a impactului său asupra literaturii române.

Pe lângă poeziile și piesele sale de teatru, Ivănescu a tradus și a promovat literatura albaneză, contribuind la crearea unor punți culturale între România și Albania. Activitatea sa a fost apreciată nu doar în țară, ci și pe plan internațional, fiind propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură. Cezar Ivănescu a avut o carieră literară prolifică, iar lucrările sale acoperă o gamă variată de genuri, inclusiv poezie, dramaturgie și traduceri. Iată câteva dintre cele mai importante lucrări ale sale:

“Rod”(1968) – Volumul de debut care a fost foarte bine primit de critici și a marcat începutul carierei sale poetice. Este considerat un moment de cotitură în literatura română.

“Cântecul amintirii” (1978) – O antologie de poezie românească, care include lucrări de la autori clasici până la contemporani.

“La Baaad,, (1980) – O lucrare importantă care combină poezia cu muzica, reflectând sincretismul artistic al lui Ivănescu.

“Mică dramă” (1969) – Piesa de debut în teatru, care a fost montată la Teatrul „Al. Davila” din Pitești. Aceasta a fost apreciată pentru abordarea sa inovatoare.

“Cine mă iubește” (1971) – O piesă care explorează teme legate de iubire și relații interumane.

Cezar Ivănescu a tradus lucrări importante din literatura franceză, contribuind semnificativ la promovarea acestor autori în România. Printre traducerile sale se numără:

“Călătorie la capătul nopții” de Louis-Ferdinand Céline, tradusă împreună cu soția sa, Maria Ivănescu.

“Eseuri”de Mircea Eliade, inclusiv lucrări precum „Mituri, vise și mistere” și „Mitul eternei reîntoarceri”.

“Doina” (1989) – O lucrare dedicată lui Mihai Eminescu, care reflectă admirația lui Ivănescu pentru marele poet român.

“Antologii și studii critici” – Ivănescu a contribuit la diverse antologii și a scris studii critice despre literatura română și albaneză.

Cezar Ivănescu un poet al pasiunii care a reușit să îmbine arta cu activismul, lăsând o amprentă de neșters în cultura română. Moartea sa a fost o pierdere pentru comunitatea literară, dar opera sa continuă să inspire și să provoace reflecții asupra condiției umane și a societății.


Sursă de referinţă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Iv%C4%83nescu


kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate