EDA RAIMS: ”Întunericul,,

E întunericul o liniște … nu trece,
cum pe Planetă nu a fost nicicând.
îmbrățișarea-acestei liniști nu e rece
cum oamenii-n iubiri, se cern pe rând.
E întunericul o liniște abstractă,
nu e balanță, nu e dezacord,
o liniște totală, fixă și exactă
cum nu mai este între sud și nord.
Este întunericul o liniște arzând,
nu e doar fum și nici cărbuni aprinși.
o liniște în care secunde nu se vând
cum vii-și vând până și ochii stinși.
E întunericul o liniște ciudată,
nu e tăcere, nu e necuvânt,
o liniște ascunsă, ca-ntr-un miez de piatră,
așa cum nu mai este pe Pământ.
E întunericul o liniște prea certă,
nu e lumina falsă-a vre-unui zeu.
chemarea-aceasta nu este deloc incertă
la fel cum doar Iubire-i Dumnezeu!
Restul e doar minciună și tăgadă
creat de om ca tot ce-i Om să cadă!