EDA RAIMS- POEZIE DE SUFLET

Nu port simptomul fricii, m-am vaccinat cu zboruri
ce vindecă dezastrul căderilor în gând,
și-or rupe destrămarea din false adevăruri
ce-mbracă tot Pământul și îl ucid pe rând!
Nu port prodromul urii, credința-mi este leacul
ce-nchide endemia și pâcla din cuvânt,
ce-a învelit Planeta într-un bolnav tentacul
și frânge-n rădăcină tot ce fusese sfânt!
Nu port stindard trădării, am sevă în injecții
ce lecuiește-orbirea privirilor spre cer,
și-o stinge nebunia cumplitelor abjecții
ce-ntemnițează crezul dintâi sub plăgi de fier!
Și dacă-ar fi chiar viața să fie o minciună
nu am să îngenunchez în fața altui zeu:
port în atomi vaccinul – Iubirea cea străbună –
m-aplec și îngenunchez pe prag la Dumnezeu!
Eda RAIMS – VACCIN –