Eda RAIMS: Poezie de suflet, dedicată poeţilor

Eda RAIMS – POETUL
Iubiți poetul chiar de-ar fi să doară
Cuvântu’-n rime spart peste-nserări!
Iubiți poetul ce-n simțiri coboară
Și-n ochi cu nealbastrele mirări!
Iubiți-i cântul când își plânge visul,
Iubiți-i strofa chiar făr’ de-‘nțeles,
Iubiți-i spusa când răsfrânge-abisul,
Iubiți-i versul nerostit ades.
Iubiți poetul-aripilor promise!
Iubiți poetul – ultimul Atlas!
Iubiți poetul dogmelor conchise!
Iubiți poetul – rugă și popas!
Iubiți-i lira când iubirea-și cântă,
Iubiți-i scripca – muză sub castani,
Iubiți-i naiul când gentil cuvântă,
Iubiți-i harpa – ler pe sub platani.
Iubiți poetul chiar de-ar fi să cearnă
Doar jinduire dinspre primăveri!
Iubiți poetul ce-ntr-un gând răstoarnă
Zborul unui Icar făr’ de apteri.
~~~
Iubiți poetul: lotus, neatingeri și tăcere!
Iubiți poetul – chiar sufletului însăși hegemon!
Iubiți poetul: vis, neîntinare și-o părere!
Iubiți poetul – înger și demon sau sclav dar și tron!
În strofa și sub palma lui se naște epitetul
Eternității trecerii! Iubind, iubiți poetul!