***Editie online: Anul nr. III

februarie 14, 2025

„Miroși ca o iarnă … o ultimă iarnă…”

Și-am nins în neștire vis și dor și sărut!

Ai spus: nici o lume nu poate s-aștearnă

Ninsori dinspre tine, ce se-aprind nedurut.


Miroase a poteci cuprinse de doruri

Desprinse din brațe, de condori înspre cer.

Ai spus: în aripă, tăcute-adevăruri

Te urcă-n izvoare, dar îți sunt temnicer.


Miroase a cer înghețat pe sub cețuri,

Ca ultima iarnă aruncată în joc.

Miroase-a esență de-omături și ghețuri

Și-a crivăț-perpetuum între „tot” și „deloc”.


Miroase a cetini în plete cărunte,

În focul ce-adastă, sub privirea de lut,

Lupii lumii gonind prin sânge … sub frunte

Stau de gardă iubirii, când noi am tăcut. 


„Miroși ca o iarnă … o ultimă iarnă…”

Și am nins prea fierbinte, curat, pentru doi!

Dar fulgii au plâns peste mica lucarnă

Neștiind sau uitând cum să ningă-napoi.

Eda RAIMS  – Parfum – 

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate