”EDA RAIMS-POEZIE: DOAR PĂMÂNTUL ,,

Se revoltă Pământul, e scris să se-ntâmple,
sub polii ce-și schimbă menirea din nou.
cutremur și fierbere, străbunele tâmple
îmbracă grăbite, în trudnic tablou.
Se destramă talazuri, alungă-albatroșii
pe-naltele creste, ca-ntr-un sanctuar.
despletite oceane, arzânde și roșii,
cern Viața terestră, jucată la zar.
Se-nclină toți munții și prind să își piardă
copii – spre ‘nalturi migrează atenți.
rădăcini nu mai sunt, stei, tulpină sau iarbă
să-i scape pe-acei din Menire absenți.
Se dezlănțuie cerul și ape se-ncurcă –
renasc unde vârfuri veghează prin timp.
în oglindă se-ntoarce busola și-aruncă
de la nord înspre sud un alt anotimp.
Reînvie vulcanii, respiră sub ape
și strâng sub copite văi, dealuri și punți.
avidă e magma – e grăbită să-ngroape minciuna,
tăcerea, neoameni și-arginți.
Doar Pământul rămâne! E gazdă și leagăn
spre lumi verticale, pure și simple.
cade luna mințită și soarele geamăn!
sărutul Iubirii urcă spre tâmple!
Se ridică cortina spre Spiritul reavăn
ce scură Planeta! -i scris să se-ntâmple! ~ Eda RAIMS ~