Eda Raims: poezie în ”luna iubirii”

Doar un sărut … valsând pe-un țărm de mare,
Dinspre un trunchi întors din rădăcini
Spre-un zbor firav, de doruri seculare,
A fost îmbrățișarea din tulpini.

O întrebare ca o regăsire
Într-o prefață fără „va urma”:
Doar o mirare sau a fost iubire
În aripi declinate-n tâmpla ta?

Doar o privire ca o-nlănțuire
Dintr-un cuvânt ce-a ars sub infinit,
De-a nu pleca sau … ca o rătăcire,
A fost uimirea dintr-un răsărit.

Noi vom rămâne? Cum se cade-n fire?
Uimire și mirare – ca-ntr-un joc?
Doar înfrunziri, și-aripi și regăsire
Vor da un sens infamului „deloc”?

Doar o idee ca o chintesență
Când totul și nimic nu sunt de-ajuns:
Rămâi, subtil, prezent chiar prin absență,
Purtând nici întrebări și nici răspuns! 

Share on Facebook

Tweet