EDA RAIMS: ”VREAU CEDRII ÎNAPOI,,

Prea brusc și prea departe, m-a năpădit pământul,
prea brusc și prea departe, mi-e toamnă … și-i firesc.
prea brusc și prea departe, ți-aduc ofrandă, vântul,
prea brusc și prea departe … cu chip prea pământesc!
Îmi cresc solid la tâmple și îmi roiesc pârâuri,
pădurile și-abisuri, și cerbii solitari.
m-am îndrăgit cu lupii și nu-i mai țin în frâuri
și-n palme îmi colindă toți codrii seculari.
Nu te-am chemat iubire nebună și cuminte,
dar … ți-am jurat credință de dincolo de punți!
mi-ai înșelat colindul, copilă fără minte
și îmi răsai nebună, cuminte, sus, în munți.
Prea trist și prea deodată, potecile se-ncurcă,
prea trist și prea deodată, genuni se prăvălesc.
prea trist și prea deodată, chitara-mi plânge-n tâmplă,
prea trist și prea deodată, aripe desfrunzesc.
Mă-nchid în calendare și în al lumii ornic
dar … mă deschid luceferi când pierd drumu-napoi.
mă scutur pe cărări de tot ce e nestatornic
și-un vultur mă îmbracă în creste și în ploi.
Nu te-am chemat iubire sublimă și deodată,
nu te-am chemat departe, nu te-am chemat târziu,
nu te-am chemat aproape, sfioasă, dalbă fată,
dar … tu-mi răsai sublimă în cântecul pustiu.
Prea brusc și prea aproape, m-a năpădit lumina,
prea brusc și prea aproape … vreau cedrii înapoi!
prea brusc și prea aproape, m-am contopit cu ziua
prea bruscă, prea aproape de clipa celor doi …
Prea trist și prea aproape … mi-e iarnă nefiresc,
prea trist și prea aproape … cu chip prea pământesc! ~ Eda RAIMS ~