***Editie online: Anul nr. III

februarie 7, 2025

EDA RAIMS: ”VREAU CEDRII ÎNAPOI,,

Prea brusc și prea departe, m-a năpădit pământul,

prea brusc și prea departe, mi-e toamnă … și-i firesc.

prea brusc și prea departe, ți-aduc ofrandă, vântul,

prea brusc și prea departe … cu chip prea pământesc!

Îmi cresc solid la tâmple și îmi roiesc pârâuri,

pădurile și-abisuri, și cerbii solitari.

m-am îndrăgit cu lupii și nu-i mai țin în frâuri

și-n palme îmi colindă toți codrii seculari.


Nu te-am chemat iubire nebună și cuminte,

dar … ți-am jurat credință de dincolo de punți!

mi-ai înșelat colindul, copilă fără minte

și îmi răsai nebună, cuminte, sus, în munți.


Prea trist și prea deodată, potecile se-ncurcă,

prea trist și prea deodată, genuni se prăvălesc.

prea trist și prea deodată, chitara-mi plânge-n tâmplă,

prea trist și prea deodată, aripe desfrunzesc.


Mă-nchid în calendare și în al lumii ornic

dar … mă deschid luceferi când pierd drumu-napoi.

mă scutur pe cărări de tot ce e nestatornic

și-un vultur mă îmbracă în creste și în ploi.


Nu te-am chemat iubire sublimă și deodată,

nu te-am chemat departe, nu te-am chemat târziu,

nu te-am chemat aproape, sfioasă, dalbă fată,

dar … tu-mi răsai sublimă în cântecul pustiu.


Prea brusc și prea aproape, m-a năpădit lumina,

prea brusc și prea aproape … vreau cedrii înapoi!

prea brusc și prea aproape, m-am contopit cu ziua

prea bruscă, prea aproape de clipa celor doi …


Prea trist și prea aproape … mi-e iarnă nefiresc,

prea trist și prea aproape … cu chip prea pământesc! ~ Eda RAIMS ~ 

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate