Emil Iordache: biografia unui mare critic literar și traducător al slavisticii românești

Emil Iordache (16 decembrie 1954, Movileni, județul Iași – 11 octombrie 2005, Iași) a fost unul dintre criticii și istoricii literari importanți ai României contemporane, cunoscut şi pentru activitatea sa de eseist, traducător şi profesor universitar.

Emil Iordache s‑a format la Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pe care a urmat‑o în a doua jumătate a anilor 1970. După absolvire a început ca profesor în învățământul gimnazial, iar ulterior s‑a implicat în viața redacțională, ocupând funcția de secretar de redacție la publicația Caiete botoșănene (1983–1990). În mediul universitar din Iași a parcurs toate treptele didactice — asistent, lector, conferenţiar şi profesor — devenind, în cele din urmă, conducător al Catedrei de Slavistică „Petru Caraman” (1998–2005). Din 1990 a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. A încetat din viață în octombrie 2005, la Iași.

Activitate literară și traduceri
Cariera lui Emil Iordache a îmbinat cercetarea critică cu traducerea și cu activitatea didactică. A publicat numeroase studii și eseuri despre literatura rusă și despre fenomenul traductologic, precum și volume de critică literară. A fost autorul a peste zece volume proprii și a participat la editarea unor traduceri și antologii.

Ca traducător, Iordache a adus în limba română opere semnificative ale literaturii ruse (şi nu numai), de la clasici la prozatori și poeți moderni. Printre autorii pe care i‑a tradus se numără A. S. Pușkin, N. V. Gogol, Lev Tolstoi, F. M. Dostoievski, Mihail Bulgakov, Andrei Platonov, Daniil Harms, Vladimir Nabokov, Iosif Brodski, Vladimir Makanin, Alexandr Blok și Venedikt Erofeev. De asemenea, a tradus lucrări cu un caracter eseistic sau teologic, precum texte de Pavel Florenski, și chiar lucrări din alte spații lingvistice (ex. texte ale președintelui Nursultan Nazarbaev).

Lucrări selectate
– Pașii Poetului (în colaborare cu Gellu Dorian)
– Semiotica traducerii poetice
– Carte către Serghei Esenin
– Serghei Esenin. Omul și poetul
– Studii despre Gogol
– Persanul cu nas de argint. Studii și eseuri
– Variațiuni pe marginea Subteranei. Studii și eseuri

Traduceri notabile (selecat)
– Boris Pasternak — Doctor Jivago (ediții și fragmente)
– F. M. Dostoievski — Însemnări din subterană; Idiotul; Jurnal de scriitor (vol. I–III)
– Lev Tolstoi — Anna Karenina (vol. I–II)
– Venedikt Erofeev — Moscova–Petușki
– Andrei Platonov — Marea subterană; Moscova cea fericită și alte nuvele
– Vladimir Nabokov — Clipa de curaj; Glorie
– Daniil Harms — Mi se spune capucin
– Iosif Brodski — Din nicăieri, cu dragoste

Pentru contribuțiile sale la viața culturală și literară, Emil Iordache a fost recompensat cu premii acordate de Uniunea Scriitorilor (pentru perioadele 1994–1997 și 2002) și a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria A.
Prin activitatea sa de critic, profesor și traducător, Emil Iordache a avut un rol important în promovarea literaturii ruse în spațiul cultural românesc și în formarea unor generații de studenți la slavistică. Traducerile sale — atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ — au contribuit la accesibilizarea unor texte clasice și moderne, lăsând o amprentă durabilă în peisajul cultural românesc.

Surse de referință: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Iordache

Share on Facebook

Tweet