Excentrica Uranus- cea mai rece planetă din Sistemul Solar

View of planet Uranus from space. Space, nebula and planet Uranus. This image elements furnished by NASA.
Planeta Uranus, este a șaptea planetă poziționată de la soare și totodată și cea mai rece, deoarece temperatura sa ajunge până la – 224 °C. Deși este formată în mare parte din hidrogen și heliu, la fel ca Jupiter și Saturn, în compoziția lui Uranus mai intră și gheață de amoniac, metan și apă. Distanța medie de la soare care este de 3 miliarde km, face ca o rotație să aibă loc în aproximativ 84 de ani tereștrii. O zi pe Uranus durează 17 ore și 14 minute. Din cauza înclinării axiale foarte excentrice care ajunge la limita de 97,77 °, Uranus are un aspect răsturnat, făcând ca zona ecuatorului să se situeze la poli, iar polii să fie localizați în zona ecuatorială, ceea ce determină ca unul din poli să fie luminat în mod continuu, pe când celălalt este acoperit de întuneric. Prin alternare, fiecare din acești poli primesc 42 de ani lumină de la soare și 42 de ani de întuneric. În ciuda acestei inversiuni inexplicabile, zona ecuatorială este mai caldă decât zona polară. Diametrul lui Uranus este de 51.118 fiind cu 3000 de km mai mare decât cel a a lui Neptun, iar circumferința este de aproximativ 160,590 km. Giganta gazoasă a fost descoperită pe data de 13 martie 1781 de către astrologul William Herschel. Planeta Uranus este structurat pe trei părți având un nucleu stâncos format din fier-nichel, la nivelul mediu o manta din gheață, iar spre partea exterioară un înveliș gazos format din higrogen și heliu.Pe planeta Uranus are loc un fenomen neîntâlnit pe alte planete și care se cheamă ploaia de diamante, reacție chimică datorată temperaturii și presiuni ridicate exercitate asupra moleculele de metan, care condensează atomii de carbon în cristale de diamant. Faptul că Uranus radiază mai puțină căldură decât ceilalți giganți gazoși s-ar datora unui impact petrecut în trecutul îndepărtat, acțiune care a dus la pierderea fluxului de căldură situată în nucleu și totodată a determinat excentricitatea axială. Atmosfera lui Uranus este format din hidrogen molecular și heliu, iar distanța pe care se extinde măsoară 300 de km și se împarte în trei straturi: TROPOSFERA, STRATOSFERA și MEZOSFERA, fiecare din aceste nivele având caracteristici diferite.
Dacă în troposferă temperatura ajunge până la 47 °C, în stratosfera aceasta coboară până la -220 ° C. Magnetosfera lui Saturn se aseamănă oarecum cu cea a lui Saturn, însă nu este generată de activitatea din nucleu ci mai degrabă de prezența unui ocean de amoniac sau de diamant lichid. În partea sudică a emisferei lui Saturn se găsește o bandă redusă și foarte deschisă la culoare formată din nori de metan. Polul de sud prezintă benzi luminoase asimetrice, pe când Polul de Nord al planetei este învăluit într-o nuanță de albastru întunecat uniformizat. In atmosfera exterioară a planetei Uranus se află numeroase formațiuni de nori luminoși de mărimi și forme diferite care au ca durată de viață câteva ore în timp ce alții nori supraviețuiesc câteva luni. Mișcările acestor nori sunt determinate de viteza vânturilor. Viteza vântului la o latitudine de -40 ° variază între 150 și 200 m/s iar în emisfera nordică, se observă viteze maxime de până la 240 m/s aproape de 50 ° latitudine. În jurul lui Uranus orbitează 27 de sateliți dintre care cei mai importanți sunt: Miranda, Ariel, Umbriel, Titania și Oberon, cel mai mare din ei fiind Titania. Uranus este înconjurat dintr-un sistem format din 13 inele inegale în ceea ce privește grosimea. Aceste inele sunt formate din particule întunecate care au lățimea de câțiva kilometri, din acest motiv sunt invizibile cu ochiul liber. Voyager 2 a fost prima navă spațială care a ajuns aproape de Uranus în anul 1985, însă a reușit să se apropie cel mai mult de vârful norilor lui Uranus în luna ianuarie a anului 1986, astfel a putut studia structura și compoziția chimică a atmosferei. În anul 2009, sonda Cassini ar fi trebuit redirecționată de la misiunea explorării lui Saturn către Uranus, însă agențiile NASA/ESA ȘI ASI au deturnat planul, deoarece durata călătoriei s-ar fi extins pe o perioadă de două decenii. Planeta Uranus prezintă multe curiozități științifice care așteaptă să fie descifrate, însă distanța enormă la care se află față de pământ și costurile unor eventuale misiuni a descurajat agențiile spațiale în dorința lor de a o explora în continuare.
Autor-Andreea Arsene
Surse de referință: https://ro.wikipedia.org/wiki/Uranus#:~:text=Uranus%20este%20a%20%C8%99aptea%20planet%C4%83,ca%20masivitate%20din%20Sistemul%20Solar.