„Execuția prin ghilotinare : De la Revoluția Franceză până la abolire”

Ghillotina este un instrument infam de execuție care a fost folosit în Franța începând cu secolul al XVII-lea și până la începutul secolului al XX-lea. A fost inventată ca o metodă mai umană și eficientă de execuție în comparație cu alte metode mai primitive de executie, cum ar fi spânzurarea sau decapitarea cu securea, care puteau fi inexacte și dureroase.

Istoria ghilotinei începe în Franța, unde este numită după medicul francez Joseph-Ignace Guillotin, care a propus folosirea unui astfel de instrument pentru execuții. În 1789, ghilotina a fost adoptată oficial ca metodă de execuție în Franța în timpul Revoluției Franceze. A fost folosită pe scară largă în timpul Terorii, perioadă în care mii de oameni, inclusiv membri ai aristocrației și politicieni, au fost executați.
Unul dintre cei mai importanți oameni executați cu ghilotina în timpul Revoluției Franceze a fost regele Ludovic al XVI-lea, care a fost condamnat la moarte și ghilotinat în 1793. Alte figuri notabile care au fost executați cu ghilotina includ regina Marie Antoinette, politicienii Georges Danton și Maximilien Robespierre, și multe alte personalități ale epocii.
Guillotina a fost folosită și în afara Franței, fiind adoptată de alte țări europene și chiar de unele state din Statele Unite în secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, utilizarea guillotinei a fost treptat eliminată în majoritatea țărilor după ce a fost considerată o metodă prea brutală de execuție.
În timpul Revoluției Franceze, guillotina a fost utilizată pentru a executa un număr semnificativ de persoane. Acesta a fost unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria Franţei, cunoscut sub numele de „Teroarea” și a fost caracterizat de o reprimare nemiloasă a inamicilor revoluției și a suspecților de trădare împotriva noii ordini sociale.
Estimările variază, dar se crede că între 16.000 și 40.000 de persoane au fost executate cu ghilotina în timpul Revoluției Franceze. Printre cei executați s-au numărat politicieni, aristocrați, membri ai clerului, insurgenți, precum și oameni obișnuiți acuzați de trădare sau suspecționați de loialitate față de vechiul regim.
Acest val masiv de execuții a fost amplificat de lipsa de procese echitabile și de abuzul sistemului judiciar, care a dus la un număr mare de condamnări și execuții incorecta. Revoluția Franceză a fost marcată de violență și reprimare, iar utilizarea guillotinei ca metodă de execuție a devenit un simbol al exceselor și abuzurilor comise în numele libertății și egalității.Perioada Teroarei a fost unul dintre cele mai întunecate momente din istoria Franței și a avut un impact profund asupra societății și culturii franceze. Utilizarea guillotinei pentru a executa un număr atât de mare de oameni a fost un capitol sumbru al istoriei Revoluției Franceze și a rămas un simbol al exceselor și abuzurilor puterii în scopuri politice.
Pe 9 octombrie 1981, Franța a abolit oficial execuțiile capitale prin decapitare cu ghilotină, marcând astfel sfârșitul unei practice brutale și controversate care a persistat de la Revoluția Franceză. Această decizie a fost în concordanță cu mișcările globale de abolire a pedepsei cu moartea și a reflectat schimbările de viziune asupra justiției penale și a drepturilor omului în Franța și în lume.
Ultima persoană executată cu ghilotina în Franța a fost Hamida Djandoubi, care a fost condamnat pentru crimă și viol și a fost executat pe 10 septembrie 1977. Execuția lui Djandoubi a avut loc la închisoarea Baumettes din Marsilia și a marcat sfârșitul unui capitol întunecat din istoria justiției penale franceze. Execuția lui Djandoubi a stârnit o puternică dezbatere publică și critică față de utilizarea pedepsei capitale în Franța. A urmat acestei execuții, un val de dezbateri și proteste care au condus la interzicerea guillotinei ca metodă de execuție și la abolirea pedepsei cu moartea.
Astăzi, Franța este angajată într-o politică de abolire a pedepsei cu moartea și a adoptat o serie de măsuri legale și instituționale pentru a pune în aplicare acest angajament. Interzicerea guillotinei și abolirea pedepsei cu moartea au fost pași critici în evoluția justiției penale și a respectului pentru drepturile omului în Franța. În prezent, guillotina rămâne un simbol sinistru al execuției și un exemplu dureros al barbariei și violenței din trecut. Cu toate acestea, istoria guillotinei și oamenii executați cu aceasta rămân o parte importantă a istoriei Revoluției Franceze și a justiției penale din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea.
Autor-Andreea Arsene
Surse de referinţă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ghilotin%C4%83