ITALIA-JURNALISTA CĂTĂLINA MIOARA GEOGESCU , SARNO DIN PROVINCIA SALERNO: UN ORAȘ CAMPANIAN CU ORIGINI STRĂVECHI PLIN DE TRADIȚII, ISTORIE ȘI RELIGIE

Situat între cele trei provincii Napoli, Avellino și Salerno, orașul Sarno ocupă o poziție centrală față de capitalele Campaniei; în plus, se dezvoltă la poalele Muntelui Saro și pe malul râului Sarno (24 km), de la care își ia numele.
Oraș de origini străvechi, întins pe o mare câmpie, se prezintă ca unul dintre centrele nervoase ale provinciei datorită înfloririi economiei sale agro-capitaliste și industriale. Zona rurală din Sarno, făcută foarte fertilă de materialele eruptive eliberate de Vezuviu de-a lungul secolelor, este presărată cu grupuri rurale minuscule și ferme împrăștiate, dar comunitatea Sarno, a cărei rată de îmbătrânire este sub medie, este concentrată mai ales în localitatea Episcopio și în capitala municipalității care se confruntă cu o puternică expansiune a clădirilor.
Municipiul Sarno se întinde pe o câmpie vastă prin care curge râul Sarno. Pe vremuri, această zonă a fost infestată de o mlaștină nesănătoasă, cu ajutorul unui proiect de recuperare care a rectificat cursul râului și afluenților săi, astăzi apare ca o vastă întindere de grădini de legume, culturi irigate și livezi, mărginită la nord-est de lanțul muntos Pizzo d’Alvanovi și la vest de vulcanul Somma Vesuvius.

Izvoarele arhaice arată că prima aşezare din valea Sarno a fost de către vechii pelasgi, o populaţie originară din Peloponez. Odată ajunși în zonă, ar fi numit râul care îl caracterizează, luând numele de la un râu din țara natală: „Saron”.
Legenda datează întemeierea orașului Sarno din 1503 î.Hr. Cu 294 de ani înainte de căderea Troiei și chiar cu aproximativ 750 de ani înainte de întemeierea Neapolei și Romei. Potrivit unor arheologi, au fost găsite urme care atestă prezența umană încă din perioada neolitică în apropierea izvoarelor care alimentează râul Sarno și se pare că numele râului este un termen etrusc care înseamnă „râu cu multe izvoare”.

Din păcate, în anul 79 d.Hr. o erupție teribilă a vulcanului Vezuviu a provocat distrugerea unor orașe fermecătoare precum Pompeii, Stabiae și Herculaneum, făcându-i pe locuitori să abandoneze valea Sarno.
Mai târziu, în a doua jumătate a secolului al VIII-lea, lombarzii au construit castelul Sarno în jurul căruia s-a născut un prim nucleu rezidențial, astăzi cunoscut sub numele de „Terravecchia” sau „Borgo San Matteo”; un colţ de poezie pe care Evul Mediu l-a dat lui Sarno.

Sarno: un mic oraș din Campania bogat în tradiții, istorie, cultură și religie

Satul s-a dezvoltat în jurul Bisericii San Matteo (1280), prima parohie din Sarno.
Biserica San Matteo, cu structură gotică și trăsături stilistice bizantine, are în prezent trei nave cu două ferestre cu un singur lancet la capăt, decorațiuni din stuc în stil gotic, bolți în butoaie și bolți în cruce.

Traversat de apeductul Claudio, satul este situat pe versanții Muntelui Saro, protejat de vechea cetate a castelului, reprezintă un peisaj de încadrat. Noaptea, luminile caselor îi conturează contururile. Cocoțat la poalele muntelui, apare ca un sat tipic medieval, cu case aranjate una lângă alta și Biserica în centru, este o gură de aer proaspăt în centrul orașului Sarno, un moment de liniște și seninătate.

O veche tradiție populară spune că satul este călătorit pentru a primi sfaturi, urmând un traseu întortocheat (trebuie să urcați pe scări înguste care urmăresc părțile muntelui) pentru a ajunge în vârf pentru a permite călătorului să reflecteze și să se întrebe.

Una dintre principalele atracții de care Sarno este foarte mândru este Muzeul Național de Arheologie din Valea Sarno. Complexul muzeal este situat în Palazzo Capua și găzduiește o colecție permanentă foarte interesantă. În interiorul muzeului se păstrează numeroase mobilier și trusauri funerare preluate din necropolele Văii Sarno. Dintre acestea, se remarcă unele înmormântări elenistice din cufăr datând din secolul al IV-lea î.Hr. C.
Chiar în afara centrului orașului se află teatrul elenistico-roman. O importantă atracție istorică, care se mândrește și cu un peisaj fascinant. De aici se vede parțial cavea, unde stăteau spectatorii, cu proedria, sau locurile cele mai apropiate de scenă, din blocuri de tuf.

Dezastrul care a lovit orașul Sarno acum 24 de ani doare și astăzi…

Ne aflăm pe 5 mai 1998, la ora 16, o progresie de alunecări de teren și alunecări de noroi se desprinde de muntele „Pizzo D’Alvano”, care domină orașele Sarno, Quindici, Siano și Bracigliano.
Doar în orașul Sarno, de la versantul cătunului Episcopio, până în cătunul Lavorate, muntele s-a prăbușit în peste 20 de puncte de alunecare, semănând moarte și distrugere pe drumul către vale. Câteva zile mai târziu au fost numărate victimele acestui teribil masacru: 137 de morți numai în Sarno, 11 în Quindici, 6 în Bracigliano, 5 în Siano și 1 în San Felice Cancello.
Potrivit unor geologi, cauzele care au provocat dezastrul au fost ploaia neîncetată din zilele anterioare care îmbibase sedimentele vulcanice piroclastice depuse pe reliefuri de erupțiile vezuviane de secole. Defrișările rezultate și construcția ilegală neîncetată au favorizat ponderarea masei piroclastice și desprinderea ulterioară de relief și deplasarea spre vale.
Cel mai devastat a fost cartierul Episcopio cu 48 de unități de locuințe distruse, unde alunecări de noroi au alunecat rapid și au distrus tot ce le-a aflat în cale.
Cu excepția catedralei, o comoară de artă baroc, și a satului antic. Noroiul a ajuns în piața mare din fața catedralei și pe unele dintre străzile înguste din centrul istoric.
Spitalul, „Vila Malta”, devenită celebră după tragedie, a fost scena absurdă a unui masacru fără precedent; violența noroiului a ajuns în clădire din spate, copleșind unele etaje și provocând moartea a numeroși pacienți și medici.

Ajutorul a sosit din municipalitățile învecinate pentru a smulge noroiul, a aduce alimente și a oferi ajutor. Oamenii din municipiile Vezuvie au livrat îmbrăcăminte și orice altceva care ar putea fi de ajutor celor evacuați.

„Îmi amintesc de acele momente de acum atâția ani este foarte dureros pentru mine, imaginile pe care le am în fața ochilor mei sunt mai vii ca niciodată – spune Michele Strianese, președintele provinciei Salerno și primarul San Valentino Torio – În acea zi eram chiar în Sarno, în sala de sport. Când am plecat, orașul arăta ca o întindere de noroi. Elicoptere, ambulanțe, carabinieri și ambulanțe. cunoscuți au dispărut în acea „lavă” ucigașă, una dintre cele mai mari dezastre hidrogeologice văzute vreodată în lume, din care Sarno și-a revenit, nu fără dificultate, în numele meu și al Administrațiilor pe care le reprezint, o îmbrățișare mare pentru orașul Sarno și pentru toți cei care au fost loviti de tragicul inundație”.

În prezent, reconstrucția a ajuns la aproape 90% din lucrările efectuate de Comisarul Guvernului. Cu toate acestea, municipalitatea sau consorțiul de recuperare a terenurilor trebuie să facă economii pentru a menține continuu lucrările hidraulice construite pentru a contracara evenimente viitoare similare. Bazinele și canalele de inundație sunt în stare de degradare și, din păcate, nu își pot îndeplini rolul fundamental.
Spitalul este singura clădire publică care este încă abandonată, deși în prezent se află în jurul unui cartier nou și frumos.

Mai sunt încă multe proiecte de realizat în Sarno, printre care: crearea unui centru de cartier și a unui muzeu dedicat uneia dintre cele mai grave tragedii din istoria Campaniei și nu numai.

SARNO: Durerea dă viața peste cap… dar poate determina preludiul unei renașteri!