„Moștenirea lui Spiru Haret: Contribuțiile la Reforma Educațională și Impactul asupra Învățământului Românesc”

Spiru C. Haret a fost un matematician, astronom și pedagog român de origine armeană, renumit pentru contribuțiile sale semnificative la organizarea și modernizarea învățământului românesc în perioada în care a deținut funcția de ministru al educației. Născut în data de 15 februarie 1851, la Iași, și trecut în neființă pe 17 decembrie 1912, la București, Haret a avut un impact de durată asupra sistemului educațional din România. Spiru Haret și-a început educația la Dorohoi și Iași, iar în septembrie 1862 a devenit bursier la Colegiul Sfântul Sava din București, unde a petrecut cinci ani din șapte ca intern. A continuat studiile la Sorbona, unde s-a specializat în matematică și fizică, obținând ulterior un doctorat în matematică, susținând teza Sur l’invariabilité des Grandes axes des orbites planétaires în fața unor examinatori de renume, printre care se număra și Victor Puiseux. Această teză a fost publicată în vol. XVIII al Annales de l’Observatoire de Paris, și a marcat primul doctorat obținut la Paris de către un român.

Ca profesor, Spiru Haret a predat la Universitatea din București, la Facultatea de Științe, Secția fizico-matematici, până în 1910. De asemenea, a fost numit profesor la Școala de poduri și șosele, unde a predat trigonometria, geometria analitică, geometria elementară plană și în spațiu, și geometria descriptivă până în 1885, și de aici înainte a predat doar geometria analitică. Totodată, a predat mecanica rațională la Școala de ofițeri de artilerie și geniu din 1881 până în 1890. Pe lângă contribuțiile sale în domeniul educației și matematicii, Spiru Haret a avut și un impact în sfera socială și politică. El a publicat în 1910 lucrarea „Mecanica socială” la Paris și București, utilizând pentru prima oară matematica pentru a explica și înțelege fenomenele sociale. De asemenea, în calitate de ministru al educației, Haret a condus reforma învățământului, sporind numărul de școli în țară. Prin intermediul unor circulare repetate, a determinat ridicarea a 2.343 de școli în perioada 1897-1910. Spiru Haret a fost cunoscut drept „om al școlii” începând cu anul 1879, desfășurând o viață de inspector și om politic în sprijinul școlii și educației. El este considerat unul dintre cei mai importanți reformatori ai sistemului de învățământ românesc din secolul al XIX-lea.

Astfel, prin contribuțiile sale atât în domeniul academic, cât și în cel social și politic, Spiru C. Haret a avut un impact semnificativ asupra României, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai importanți lideri și gânditori în istoria educației românești. Spiru Haret a predat la Universitatea din București, la Facultatea de Științe, Secția fizico-matematică, materia de mecanică rațională timp de aproape 32 de ani, între anii 1878 și 1910. Acesta a avut un rol semnificativ în formarea viitorilor profesioniști în domeniul științelor și a adus o contribuție importantă în dezvoltarea educației superioare în România.

Ca ministru al educației, Spiru Haret a condus o importantă reformă a învățământului românesc. Prin intermediul unor circulare repetate, a jucat un rol crucial în creșterea numărului de școli din întreaga țară. În perioada mandatului său, între anii 1897 și 1910, s-au ridicat 2.343 de școli în total, dintre care 1.980 au fost construite în timpul cât el a deținut această funcție. Aceasta a avut un impact semnificativ asupra accesului la educație și a contribuit la îmbunătățirea infrastructurii educaționale în România. Prin urmare, Spiru Haret este recunoscut ca unul dintre reformatorii de seamă ai învățământului românesc din acea perioadă.

Prima publicație științifică a lui Spiru Haret a fost teza sa de doctorat intitulată „Sur l’invariabilité des Grandes axes des orbites planétaires”, susținută la Paris și publicată în vol. XVIII al Annales de l’Observatoire de Paris. Aceasta a marcat un moment semnificativ în cariera sa academică, reprezentând prima teză de doctorat obținută la Paris de către un român.

Lucrarea publicată de Spiru Haret în 1910 care a abordat fenomenele sociale a fost intitulată „Mecanica socială”. Această lucrare a fost remarcabilă prin faptul că a folosit pentru prima oară matematica pentru a explica și înțelege aspecte ale societății și a avut un impact semnificativ asupra domeniului studiului fenomenelor sociale.

Autor-Andreea Arsene

Surse de referinţă: https://www.spiruharet.ro/